REFERATE DE SPECIALITATE
Nume: Aerul
Tip: Medicina naturista
Continut:
In compozitia chimica a aerului, se remarca
doua categorii de elemente: unele care se afla in mod constant si altele care se gasesc
numai in mod accidental.
Elementele constante ale aerului, oxigen
(20,95%), bioxid de carbon (0,03%), si azot (78,09%), se gasesc in proportii aproape fixe,
pe cand ozonul (1-2 mg la 100 m3), vaporii de apa, gazele rare (heliu, argon, neon, xenon
etc.), amoniacul, oxidul de carbon (1-15 mg la m3) se gasesc in proportii variabile.
La acestea se adauga fumul si particulele fine
de praf, care au efecte iritative, traumatice ale mucoasei tractului respirator, putand
oficia in acelasi timp rolul de vehiculant al diversilor germeni patogeni.
Omul poate supravietui cateva saptamani fara
hrana, cateva zile fara apa, insa numai cateva minute fara aer.
Aerul este esential pentru viata.
Cinci minute fara aer provoaca leziuni
ireversibile la nivelul celulelor nervoase, cu consecinte grave asupra sanatatii,
amenintand viata.
De ce aerul este atat de important ?
Pentru ca el contine oxigen.
Cand inspiram aerul in plamani, oxigenul este
transferat in globulele rosii ale sangelui, care il vor duce mai departe la toate celulele
organismului.
La nivelul acestora, au loc reactii chimice
vitale. In urma lor, rezulta bioxid de carbon, pe care tot globulele rosii il transporta
la plamani, care-l vor da afara din corp prin expiratie, caci este un produs rezidual.
Zilnic, prin plamanii nostri trec 10.000 de
litri de aer.
Aerul contine, pe langa oxigen si hidrogen,
azot si, uneori, elemente nocive datorita poluarii atmosferei pamantului nostru.
Aerul, care patrunde pe caile respiratorii
(nas, gura, trahee, bronhii, bronhiole), este filtrat, umezit si incalzit la temperatura
corpului. In final, el ajunge in cele mai mici camarute ale plamanilor, numite alveole,
care sunt tapetate cu o retea de vase de sange foarte mici, numite capilare.
La nivelul acestor capilare se realizeaza
schimbul de gaze - oxigen si bioxid de carbon.
Acest schimb se realizeaza rapid; in aprox. un
minut, tot sangele trece prin plamani.
Aerul contine si praf.
Nasul poate filtra acest praf, de aceea este
bine sa respiram pe nas si sa-l ferim de infectii.
Este foarte importanta calitatea aerului pe
care-l respiram.
Cel mai bun aer se afla in apropierea zonelor
verzi, a padurilor, langa mari si oceane.
Acest aer contine din abundenta oxigen si ioni
negativi.
Oxigenul se poate obtine numai prin respiratie.
Este bine sa ne ajutam respiratia intr-o
postura (pozitia corpului) corecta: umerii pe spate, pieptul in fata, spatele drept; prin
imbracaminte lejera, prin respiratie diafragmatica (sa punem la lucru diafragma, muschiul
abdominal in respiratie) si cat mai multa miscare fizica.
Dusmanul modern cel mai aprig al aerului din
incaperi este fumul de tutun.
Este periculos atat fumatul activ, cat si
contaminarea celor nefumatori din jurul nostru.
Ozonul, gaz albastrui cu miros intepator,
exercita influente benefice asupra organismului omenesc.
Concentratia acestui gaz in atmosfera variaza
cu altitudinea, in zonele muntoase gasindu-se mari cantitati de ozon, in comparatie cu
zonele de ses.
Concentratia maxima a ozonului se afla la
aproximativ 30-35 km, unde alcatuieste ozonosfera, un adevarat filtru protector al
pamantului.
Aerul bogat in ozon, din zona muntoasa,
exercita un efect stimulant asupra organismului, crescandu-i rezistenta la frig si la
actiunea substantelor toxice, si avand efecte oxidative si bactericide, argumente ce
pledeaza pentru cura de aer din zona alpina in tratarea diverselor afectiuni ale
aparatului respirator, cardio-vascular si nervos. In natura, aerul se ionizeaza sub
actiunea radiatiilor cosmice, a radioactivitatii din sol, a descarcarilor electrice din
atmosfera, sub influenta carora moleculele diferitelor substante din aer devin ioni
negativi sau pozitivi.
Efectul benefic al ionilor negativi asupra
organismului rezida in facilitarea procesului de hematoza la nivelul membranei
alveolo-capilare, in influenta favorabila exercitata asupra metabolismului celulei
nervoase facilitand somnul si relaxarea, contribuind astfel la recuperarea si consolidarea
sanatatii fizice si psihice.
In contextul civilizatiei moderne de astazi,
omul petrece mai mult de jumatate din viata in spatii inchise, iar mijloacele si caile de
acces ale aerului spre aceste spatii altereaza mult din proprietatile terapeutice ale
aerului proaspat. In contextul vietii trepidante, goniti de criza de timp, uitam ca pentru
a ne pastra o sanatate viguroasa nu este suficient doar sa respiram, ci este necesar sa
afectam 10-15 minute de cateva ori pe zi unei gimnastice respiratorii sistematice, ampla,
profunda, intr-un mediu cat mai putin poluat.
Cura de aer se poate practica fie in repaus,
stand intr-un mediu natural, respirand profund, fie efectuand complexe de exercitii fizice
simple destinate atat tonifierii musculare implicate in respiratie, cat si a musculaturii
corpului in general.
Nume: Alimentatia sanatoasa
Tip: Medicina naturista
Continut:
Nutritia, sau stiinta alimentatiei, ne invata
ca alimentele trebuie sa treaca atat prin tractul digestiv, cat si prin sita ratiunii si
ca excesele si carentele in alimentatie, atat cantitative, cat si calitative, ne
influenteaza sanatatea.
Pentru a fi sanatos, omul are nevoie de
aproximativ 40 de elemente nutritive.
O parte din acestea constituie surse de energie
pentru viata.
Elementele nutritive se impart in sapte
categorii importante: Glucide Proteine Lipide Vitamine Substante minerale Fibre Apa
Nici un aliment nu contine toate aceste
elemente nutritive, de aceea trebuie sa folosim o alimentatie variata. GLUCIDELE
sau carbohidratii sunt folosite de corp pentru a furniza energie. 1g de carbohidrati
furnizeaza circa 4 kcal.
Daca introducem in corp mai multi carbohidrati
decat sunt necesari, corpul transforma ceea ce este in exces in grasimi care sunt
depozitate in tesutul adipos.
Carbohidratii sunt simpli si complecsi.
Cei cu molecula simpla sunt zaharuri rapide,
pentru ca trec repede in sange. In aceasta categorie intra: zaharoza, glucoza, fructoza,
lactoza, maltoza.
Carbohidratii complecsi sunt amidonurile de
alta natura. Intra aici si fibrele alimentare.
Amidonul constituie combustibilul ideal pentru
muschi.
O cantitate prea mare de glucoza in sange
semnaleaza boala diabet.
Alimentul ideal pentru diabetici este soia,
care contine foarte putine zaharuri simple si are proprietatea de a mentine glicemia
scazuta.
Glucidele trebuie sa furnizeze cca 60-70% din
caloriile unei zile.
PROTEINELE sunt necesare pentru crestere si repararea celulelor uzate.
Ele constituie caramizile din care este
alcatuit corpul mostru.
Proteinele ajuta la formarea hormonilor,
enzimelor si anticorpilor care lupta impotriva infectiilor.
Hemoglobina care transporta oxigenul in
organism este in mare parte de natura proteica.
Proteinele pot fi folosite de corp pentru a
suplimenta ideea de energie in cazul cand aportul de glucide este insuficient.
Totusi, nu este recomandat un aport prea mare
de proteine deoarece ingreuneaza munca rinichilor si se va pierde mult calciu din
organism.
De asemenea, trebuie avut in vedere ca, alaturi
de proteinele de origine animala, se ingera si mai multe grasimi, ceea ce sporeste riscul
pentru anumite boli, in principal cardio-vasculare. 1g de proteine furnizeaza corpului 4
kcal, ca si glucidele.
Unitatea de baza a proteinelor este
aminoacidul.
Exista 20 de aminoacizi pe care organismul ii
foloseste pentru a forma diferite tipuri de proteine de care are nevoie.
Dintre acestia, 9 sunt esentiali pentru viata.
De cate grame de proteine avem nevoie zilnic?
Stiinta medicala considera astazi ca 0,8grame
proteine /kilocorp/zi sunt suficiente.
Deci, in medie, avem nevoie de circa 50 g
proteine pe zi.
Surse de proteine vegetale: leguminoase (soia, cartofi, nuci, cereale
integrale), animale (carne, oua, lapte si produse lactate). 10-12 % din aportul caloric
total zilnic trebuie sa provina din proteine.
LIPIDELE (grasimile) furnizeaza o forma de energie foarte concentrata. 1g de
lipide ne da 9 kcal. Surse de grasimi: uleiuri si margarine vegetale, nuci, seminte si
grasimile de origine animala: unt, smantana, oua etc.
Lipidele sunt alcatuite din glicerina si acizi
grasi. 20-30% din aportul caloric zilnic trebuie sa provina din grasimi.
VITAMINELE SI MINERALELE Vitaminele sunt necesare corpului in cantitati foarte
mici.
Ele regleaza multe functii organice si
actioneaza drept catalizatori, grabind reactiile chimice din corp.
Sunt de doua feluri: liposolubile(A,D,E,K) si
hidrosolubile (B,PP,C).
Mineralele, precum calciul si fosforul, sunt
necesare pentru oase si dinti.
Fierul este folosit in formarea hemoglobinei
care transporta oxigenul din corp.
Zincul, magneziul, cuprul, iodul sunt alte
minerale importante.
Surse de minerale : fructe, legume, zarzavaturi, cereale integrale, lapte,
oua, drojdie.
Vitaminele si mineralele sunt necesare pentru
crestere si dezvoltare.
Lipsa lor duce la boli grave: scorbut (vitamina
C), beri-beri (bitamina B), rahitism (vitamina D), tulburari nervoase (vitamina B 12),
anemie (fier), gusa (iod).
Nivelul inalt de colesterol a fost asociat cu
deficientele de cupru, mangan, vanadiu, crom.
Tensiunea arteriala poate fi crescuta datorita
deficientei de magneziu, potasiu sau calciu.
Riscul de cancer este mai mare daca ne lipseste
necesarul de seleniu si zinc, iar osteoporoza se instaleaza cand aportul de calciu este
prea mic.
Vitaminele si mineralele actioneaza impreuna.
De exempli, vitamina C creste absorbtia
fierului din alimentele vegetale.
Vitamina E tine sub control oxigenul (cand e in
concentratie prea mare, e toxic pentru celule).
Insa interactiunea dintre vitamine si minerale poate fi daunatoare.
Aceasta se intampla cand, pe langa aportul
natural din alimentatie, acestea se suplimenteaza cu tablete.
Cel mai bine este sa ni le asiguram printr-o
varietate de alimente.
FIBRELE ALIMENTARE sunt polizaharidele (categoria glucidelor), pe care
enzimele noastre digestive nu le pot desface.
Ele nu fac decat sa treaca prin corp ca o perie
ce curata.
Au rolul de a reduce nivelul colesterolului din
sange.
Necesarul minim de fibre zilnic este de 16-25 g
(ideal 40 g).
Fibrele previn constipatia si toate problemele
legate de aceasta.
Surse de fibre: creale si produse cerealiere, leguminoase, fructe proaspete
si uscate
Nume: Apa
Tip: Medicina naturista
Continut: Apa - elementul vital al vietii - este nelipsita din repertoriul
terapiei naturiste.
De la banala apa minerala si termala, de la
izvoarele cu apa cristalina care se rostogoleste pe trupul rece al colosilor de piatra si
pana la cele mai moderne complexe sanatoriale, apa curge, stiuta sau nestiuta, pentru a
imbogati evantaiul remediilor naturale.
O baie rece sau racoritoare este un excelent
mijloc de intarire a corpului.
Baia calda deschide porii si ajuta la
indepartarea toxinelor din corp.
Baile calde si caldute linistesc nervii si fac
sangele sa circule deopotriva prin toate partile corpului.
Stiati ?
Doua treimi din greutatea corpului nostru este
apa.
Toate reactiile chimice din organism se
desfasoara in apa.
Functiile vitale sunt posibile doar in prezenta
apei.
Apa mentine constanta temperatura corpului.
Zilnic, prin rinichii nostri, trec 10.000 de
litri de apa.
Aceasta apa este eliminata continuu, de aceea
ea trebuie inlocuita.
Necesarul zilnic de apa este de 1,5 - 2 litri.
Introdusa in organism, dupa ce sta 15-45 minute in stomac, apa trece in intestin, apoi in
limfa (lichid care spala toate celulele) si sange si de aici in interiorul organelor, pe
care le hraneste si le spala, iar apoi urmeaza un traseu invers, spre organele de
eliminare (rinichi, piele).
Semnalul ca organismul are nevoie de apa este
dat de senzatia de sete.
Pentru a sti daca bem suficienta apa, un test
simplu, la indemana oricui, este sa verificam culoarea urinei.
Este bine atunci cand aceasta este incolora sau
de culoare galben deschis.
Apa nu se bea in timpul mesei, pentru ca
incetineste digestia, racind si diluand sucurile gastrice. Incetinirea digestiei are
urmatoarele consecinte: alimentele stau mai mult timp in stomac, il suprasolicita si il
predispun la imbolnaviri. alimentele trec prin intestin inainte de terminarea digestiei
gastrice (diluarea sucului gastric duce la micsorarea capacitatii de dezinfectare a
alimentelor, marindu-se riscul de trecere in intestin a unor microbi si virusi care dau
infectiile intestinale; omul percepe aceasta prin senzatia de balonare).
Este bine ca apa sa se bea cu cca. 30 de minute
inainte de masa, deloc in timpul mesei si din belsug intre mese.
In uz extern, apa se foloseste pentru curatirea
corpului nostru.
Este bine ca zilnic sa facem dus, sa ne spalam
cat mai bine si saptamanal sa facem baie generala
Nume: Argiloterapie
Tip: Medicina naturista
Continut: Proprietatile terapeutice ale argilei rezida in
compozitia ei chimica: silicati, aluminiu, caolin, oligoelemente etc.
Aceasta compozitie chimica complexa
explica, in parte, valeitatile terapeutice ale argilei: antitoxica, antiseptica,
bactericida, antiinflamatorie, cicatrizanta, absorbanta, remineralizanta.
Nume: Carbunele de
lemn-remediu natural valoros in terapia bolilor
Tip: Medicina naturista
Continut:
Intrat de multa vreme in repertoriul medicinii
naturiste, utilizarea carbunelui ca remediu in terapia diverselor boli, se bazeaza pe
capacitatea sa deosebita de a absorbi pe suprafata particulelor sale toxinele bacteriene
sau substantele toxice ingerate sau rezultate din metabolismul organismului.
Aceasta caracteristica a carbunelui explica
"eficacitatea" imediata a descantecelor populare practicate de vraci in cazul
bolnavilor diagnosticati ca suferind de "deochi", carora, pe langa
"descantecul misterios", li se administra putin carbune cu apa, obtinut prin
stingerea jarului in apa.
Nume:Dieta naturista
Tip: Medicina naturista
Continut:
"Alimentele voastre sa fie medicamentele
voastre si medicamentele voastre sa fie alimentele voastre." Hipocrate
Civilizatia, cu tehnicizarea vietii, a facut
incontestabile serviciile vietii, la care azi cu greu am putea renunta.
In cele ce urmeaza vom enumera trasaturile
dominante, definitorii, ale alimentatiei in contextul societatii civilizate de astazi:
1.Substituirea hranei crude, naturale, cu hrana prelucrata termic;
2.Substituirea terciurilor de cereale cu painea facuta din faina alba;
3.Substituirea alimentelor solide cu cele moi;
4.Deficitul de vitamine si auxoni (substante active cu rol in regenerarea celulara);
5.Deficitul de saruri minerale si oligoelemente;
6.Deficitul in pigmenti vegetali verzi - clorofila;
7.Deficitul de fibre vegetale(celuloza), cu rol in dinamica intestinala si in formarea
bolului fecal;
8.Excesul de grasimi si proteine animale;
9.Excesul de sare (clorura de sodiu) de bucatarie; de condimente si conservante chimice;
10.Consumul de dulciuri rafinate (ciocolata, bomboane, produse de patiserie, etc.).
11.A nu se manca nimic intre mese.
12.A se manca incet, bine mestecat.
13.Micul dejun sa fie consistent, pranzul moderat, cina devreme - ora 18, cu 4-5 ore
inainte de culcare.
14.A nu se servi multe feluri de mancare la o masa .
15.Exercitii fizice in mod regulat.
Fara a intra in detaliile punctelor enumerate,
recuperarea si conservarea sanatatii presupune reevaluarea modului de alimentatie si
corectarea erorilor alimentare.
Cura de sucuri si cruditati
Sucurile se obtin prin centrifugarea legumelor
si fructelor de buna calitate, bine spalate si curatate.
Prin expresiile "crud" si
"cruditati" se intelege faptul ca vegetalele nu sunt prelucrate termic prin
fierbere, coacere sau prajire.
O cura consta in administrarea exclusiva, o
perioada care dureaza de la cateva zile la o luna, doua luni, de sucuri de fructe si
zarzavaturi.
Se administreaza alternativ - o zi suc de
fructe, o zi suc de zarzavaturi - cate 250 ml de suc la fiecare 2 1/2 h. Intre orele de
administrare a sucurilor, se poate consuma apa sau ceai.
Dupa perioada curei exclusiv de sucuri, urmeaza
o perioada de tranzitie de cateva zile (5-10 zile), in care se introduc treptat frunze si
zarzavaturi, neprelucrate termic, sub forma de salate, reducand, in acelasi timp, treptat,
cantitatea de sucuri.
Se va continua cura de cruditati, in functie de
afectiune, 1-12 luni.
Pentru a evita tulburarile digestive, este
necesar a se respecta cateva reguli elementare, valabile si pentru dieta celor sanatosi:
1.A se institui un orar regular al meselor;
2.A se evita consumul de apa in timpul mesei sau imediat dupa masa; in acest sens se
recomanda ca inainte cu 30-60 de minute de a servi masa sa se bea apa sau alta bautura
nefermentata;
3.Dimineata, inainte cu 30-60 de minute de a servi masa, se recomanda sa se bea apa
calduta sau ceai caldut;
4.A nu se consuma la o masa cantitate mare de alimente si nici prea multe feluri;
5.A se evita consumarea fructelor si zarzavaturilor la aceeasi masa;
6.A nu se manca nimic intre mese;
7.A se mesteca incet si foarte bine;
8.A nu se consuma bauturi fierbinti sau prea reci.
Cura cu fructe
Aceasta cura aduce cu sine avantajele deosebite
conferite de aceste alimente usor digerabile si asimilabile, avand un remarcabilo efect
dezintoxicant si depurativ.
Cura consta, una sau cateva zile, dintr-o dieta
numai de fructe (2-4kg) repartizate in cateva mese pe zi (4-5).
Cantitativ, masa de fructe pentru o zi se
reduce la 1-2kg, in anumite afectiuni: boli cardiace, cronice, hipertensiune arteriala,
obezitate, guta.
Aceasta cura se recomanda in majoritatea
afectiunilor, cel mai util fiind a o intercala in cadrul regimurilor curative practicate
pentru cazul respectiv.
Cura cu mere
Se practica 2 sau 3 zile, folosind o dieta
exclusiv de mere crude, razuite.
Cantitativ, se utilizeaza doua sau mai multe
kilograme pentru adulti si 1kg pentru copil, repartizate in 5-7 mese pe zi.
Pentru copiii pana la 2-3 ani, merele se curata
de coaja.
Eliminandu-se din dieta in timpul curei
alimentele ce contin albumine, se combate procesul de putrefactie intestinala,
favorizandu-se eliminarea germenilor patogeni si toxinele acestora.
Prin continutul bogat in vitamine si acizi
naturali, merele eexercita un efect antidiareic, antiputrid, antifermentativ, facilitand
dezvoltarea florei intestinale normale, prevenind in acelasi timp formarea calculilor din
acid uric.
Infuzia din coaja de mar este un bun depurativ
si diuretic.
Sucul de mar, proaspat extras, se recomanda in
stari febrile.
Cura de struguri
Se utilizeaza ca si cura de mere pe perioade
scurte (2-3 zile), sau in bolile maligne sub forma unei cure de 15-30 de zile.
Se consuma numai pulpa boabei de struguri, fara
seminte si coaja, sau numai sucul proaspat extras.
Se incepe cura cu 1kg crescandu-se treptat la
2-3 kg pe zi.
Bogat in glucide (zahar) naturale, saruri
minerale, vitamine, auxoni, strugurele faciliteaza metabolismul organismului, echilibreaza
balanta vitaminica si favorizeaza eliminarea acidului uric din organism, exercita un efect
decongestionant.
Ca si cura de mere, cura de struguri se
recomanda in majoritatea bolilor, intercalandu-se in regimul curativ caracteristic bolii
respective.
Cura de pere
Se practica in mod asemanator curei de mere.
Se recomanda in mod deosebit in :
ateroscleroza, hipertensiune arteriala, boli cardiace, nefrita cronica, edeme, oligurie.
Cura de banane
Se practica cateva zile, administrandu-se
trei-patru banane de 4-5 ori pe zi.
Exercita un efect stimulant al digestiei, in
mod deosebit la sugari.
Fruct bogat in vitamine si saruri minerale, se
recomanda in anemie, scrofuloza, TBC, guta, boli hepatice, litiaza biliara si renala, boli
ale sistemului nervos etc.
Cura cu suc de lamaie
Sucul de lamaie, prin bogatia in vitamina C,
saruri minerale, exercita un efect depurativ, neutralizant al aciditatii sangelui,
tonifiant al peretelui capilar.
Se consuma in prima zi sucul de la o lamaie.
Se creste doza zilnic cu cate o lamaie, pana se
ajunge la sapte lamai pe zi.
Din ziua a opta, se scade doza cu cate o lamaie
pe zi, pana se ajunge la o lamaie pe zi.
Se practica, deci, 14 zile, iar dupa o pauza de
2 saptamani se poate relua.
Cura este foarte eficienta in litiaza renala,
guta, obezitate, angina, migrena, varice, sciatica, boli hepatice, boli respiratorii etc.
Nume: Fitoterapia
in degeraturi
Tip: Medicina naturista
Continut:
De la bun inceput trebuie sa precizam ca
tratamentul degeraturilor nu este usor de realizat, necesita timp, medicatie si competenta
profesionala din partea celui care le ingrijeste.
De aceea, consideram ca tratamentul profilactic
este mai important si se poate realiza printr- imbracaminte corespunzatoare (manusi si
ciorapi de lana), prin evitarea umezelii si in special a transpiratiei, impotriva careia
se recomanda pudrajul local cu talc.
Inainte de expunerea la frig, se recomanda
uscarea completa a extremitatilor cele mai expuse la degeraturi (inclusiv nasul si
urechile), si masajul, pentru reactivarea circulatiei locale.
Se vor evita jartierele si bandajele, care
impiedica circulatia normala; se recomanda gimnastica si miscare continua in timpul
espunerii la frig.
In ceea ce priveste tratamentul curativ, o
practica empirica destul de des folosita astazi este frictionarea partilor degerate cu
zapada; o asemenea practica este contrindicata, deoarece poate duce la accentuarea
leziunilor cutanate si mai ales la necrozarea lor.
Pentru a trata o degeratura superficiala, cea
mai buna metoda este de a incalzi degetele la subsoara sau intre pulpe sau prin acoperirea
partilor degerate cu mainile calde ale altei persoane.
Pentru degeraturi mai severe se recomanda
incalzirea partilor degerate cu apa calda (40-600C). Incalzirea cu apa mai calda este
contraindicata.
Se pot aplica si comprese caldute.
Este contraindicata tinerea partilor degerate
in fata focului sau a unui incalzitor electric.
Fitoterapa recomanda pentru degeraturi plante
care stimuleaza circulatia sangelui la nivelul tesuturilor.
Se fac bai locale caldute, se aplica prisnite
si cataplasme, evitandu-se bandajarea stransa a partilor afectate, pentru a nu fi
impiedicata circulatia sanguina locala.
Pentru bai locale sau comprese, fitoterapia
recomanda urmatoarele plante: flori de galbenele - infuzie, preparata din 20g flori la 1l
apa, pentru spalaturi locale sau cataplasme.
Tinctura, preparata din 20g flori la 100 ml
alcool, prin macerare timp de 8 zile.
Se amesteca 10 ml tinctura cu 100ml apa fiarta
si racita; se aplica local sub forma de comprese, pe zonele cu degeraturi superficiale.
Schinel: infuzie.
Coaja de stejar: decoct.
Rezultate bune se obtin si cu un unguent
camforat preparat dupa urmatoarea formula : camfor 10g, parafina solida 8g, vaselina 82g
pentru uz extern.
Se topeste parafina si vaselina la caldura
moderata, se adauga camforul pulverizat si se amesteca continuu, pana cand se dizolva tot
camforul.
Dupa racire, se poate folosi in aplicari
locale, sub forma de masaje blande.
Nume: Fitoterapia in diabet zaharat
Tip: Medicina naturista
Continut:
In mod special, in ultimii 10 ani, s-au facut
cercetari stiintifice amanuntite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru
actiunea lor hipoglicemianta.In acest sens, este interesant de semnalat faptul ca una si
aceeasi specie, de exemplu Catharantus roseus este utilizata in tratamentul traditional al
diabetului, de catre comunitati umane situate la mare distanta unele de altele (Filipine -
Africa de Sud - Australia - India).
Unii alcaloizi din planta administrati unui
numar mare de bolnavi diabetici, in cantitate de 100 mg/1kg corp, s-au dovedit a fi, in
ceea ce priveste actiunea, echivalenti Tolbutamidei (sulfamida antidiabetica cea mai larg
utilizata in tratamentul diabetului).
Pana in prezent, rezultatele cele mai bune in
tratamentul pancreatitelor si al diabetului, prin mijloace fitoterapeutice, au fost
obtinute asociind extractele selective din cele mai multe plante sau plantele ca atare,
neprelucrate prin procedee chimice.
Aceste plante contin glicozite sterolice si
flavonozide.
La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare
prin prin uscarea plantei la temperaturi de peste 400C sau prin infuzare. In alte cazuri,
efectele hipoglicemiante depind de starea de maturizare a fructului.
Este cazul bananelor, la care fructele verzi
scad glicemia, pe cand cele coapte ii cresc nivelul.
Unele substante active din plante actioneaza
numai in prezenta unor cantitati minime de celule pancreatice beta (insulinoproducatoare),
actiunea lor fiind realizata prin intermediul insulinei.
La numerosi pacienti tratati cu extracte de
frunze de afin, s-a constatat reducerea semnificatica a dozelor de insulina necesare
zilnic.
Administrarea fructelor de afin are un efect
hipoglicemic.
In formele usoare de diabet zaharat, preparatele din afin pot chiar inlocui insulina, mai
ales daca se asociaza si cu alte plante cu actiune hipoglicemianta.
Totusi, trebuie retinut ca substantele active
din afin nu dau rezultate satisfacatoare in formele medii sau severe de diabet, sau in
diabetul infantil.
Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau
congelate, cate 50-100g pe zi, in cure de 2 saptamani pe luna.
Tratamentul se va face intermitent, cu pauze
intre serii.
Din infuzia preparata dintr-o lingura de frunze
de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe zi timp de 10
zile.
Extractul apos, preparat la rece prin macerarea
a doua linguri de frunze in 250 ml apa, timp de 6 ore, se bea in cantitate de 2 cani pe
zi.
Pulberea din fructe uscate se ia cate jumatate
de lingurita, in putina apa, de 3 ori pe zi.
Frunzele de anghinare contribuie si ele la
scaderea glicemiei - infuzie. Infuzia preparata din frunze de dud.
Decoctul dintr-o lingura de teci de fasole
maruntite.
Se recomanda ca adjuvante frunzele de nuc,
frunzele de salvie, frunzele de urzica si radacina de brusture, toate sub forma de
infuzie, preparata dintr-o lingura de planta la o cana cu apa.
Se beau 2-3 cani pe zi, exceptand radacina de
brusture care se prepara sub forma de decoct, o lingura de planta la o cana cu apa, din
care se beau 2 cani pe zi.
Nume: Fitoterapia in infectii cutanate
Tip: Medicina naturista
Continut:
In mod special, in ultimii 10 ani, s-au facut
cercetari stiintifice amanuntite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru
actiunea lor hipoglicemianta.In acest sens, este interesant de semnalat faptul ca una si
aceeasi specie, de exemplu Catharantus roseus este utilizata in tratamentul traditional al
diabetului, de catre comunitati umane situate la mare distanta unele de altele (Filipine -
Africa de Sud - Australia - India).
Unii alcaloizi din planta administrati unui
numar mare de bolnavi diabetici, in cantitate de 100 mg/1kg corp, s-au dovedit a fi, in
ceea ce priveste actiunea, echivalenti Tolbutamidei (sulfamida antidiabetica cea mai larg
utilizata in tratamentul diabetului).
Pana in prezent, rezultatele cele mai bune in
tratamentul pancreatitelor si al diabetului, prin mijloace fitoterapeutice, au fost
obtinute asociind extractele selective din cele mai multe plante sau plantele ca atare,
neprelucrate prin procedee chimice.
Aceste plante contin glicozite sterolice si
flavonozide.
La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare
prin prin uscarea plantei la temperaturi de peste 400C sau prin infuzare. In alte cazuri,
efectele hipoglicemiante depind de starea de maturizare a fructului.
Este cazul bananelor, la care fructele verzi
scad glicemia, pe cand cele coapte ii cresc nivelul.
Unele substante active din plante actioneaza
numai in prezenta unor cantitati minime de celule pancreatice beta (insulinoproducatoare),
actiunea lor fiind realizata prin intermediul insulinei.
La numerosi pacienti tratati cu extracte de
frunze de afin, s-a constatat reducerea semnificatica a dozelor de insulina necesare
zilnic.
Administrarea fructelor de afin are un efect
hipoglicemic. In formele usoare de diabet zaharat, preparatele din afin pot chiar inlocui
insulina, mai ales daca se asociaza si cu alte plante cu actiune hipoglicemianta.
Totusi, trebuie retinut ca substantele active
din afin nu dau rezultate satisfacatoare in formele medii sau severe de diabet, sau in
diabetul infantil.
Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau
congelate, cate 50-100g pe zi, in cure de 2 saptamani pe luna.
Tratamentul se va face intermitent, cu pauze
intre serii.
Din infuzia preparata dintr-o lingura de frunze
de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe zi timp de 10 zile.
Extractul apos, preparat la rece prin macerarea
a doua linguri de frunze in 250 ml apa, timp de 6 ore, se bea in cantitate de 2 cani pe
zi.
Pulberea din fructe uscate se ia cate jumatate
de lingurita, in putina apa, de 3 ori pe zi.
Frunzele de anghinare contribuie si ele la
scaderea glicemiei - infuzie.
Infuzia preparata din frunze de dud.
Decoctul dintr-o lingura de teci de fasole
maruntite.
Se recomanda ca adjuvante frunzele de nuc,
frunzele de salvie, frunzele de urzica si radacina de brusture, toate sub forma de
infuzie, preparata dintr-o lingura de planta la o cana cu apa.
Se beau 2-3 cani pe zi, exceptand radacina de
brusture care se prepara sub forma de decoct, o lingura de planta la o cana cu apa, din
care se beau 2 cani pe zi.
Nume: Fitoterapia in obezitate
Tip: Medicina naturista
Continut: In conceptia medicinei moderne, obezitatea se defineste ca o acumulare de
grasimi, ca un exces ponderal de 20-30% fata de valorile normale ale mediei indivizilor de
acelasi sex si varsta.
Factorii principali care favorizeaza obezitatea
sunt: anul de natura endogena(abuzul alimentar, lacomia), celalalt de origine exogena si
se datoreaza unei predispozitii genetice, sau unor dereglari glandulare, la care se adauga
sedentarismul.
Depunerile de grasimi se fac, cu preponderenta
la nivelul trunchiului, pe coapse, pe fese si pe solduri.
De cele mai multe ori, obezitatea este insotita
de diabet zaharat, de ateroscleroza, de afectiuni ale colecistului si, mai ales, de unele
disfunctii neuro-endocrine.
Tocmai din acest motiv este necesar un examen
medical de specialitate, in urma caruia se va putea stabili metoda terapeutica adecvata.
In afara afectiunilor mentionate, obezitatea se instaleaza de regula dupa menopauza,
fenomen fiziologic, de altfel normal.
Un studiu recent indica faptul ca in timpul
unei diete restrictive, organismul se impotriveste, printr-o reducere a consumului de
energie, chiar si mentinerii unei greutati constante.
Acest lucru sugereaza ca scaderea in greutate
necesita o restrictie calorica mai mare decat cea obisnuit recomandata.
In medicina clasica, tratamentul consta in
scaderea aportului caloric (alimentatie hipocalorica) si in marirea consumului caloric
(prin exercitii fizice), cu sau fara administrare concomitenta de extracte tiroidiene sau
de hormoni sexuali, in functie de caz.
In ceea ce priveste indepartarea factorilor
etiologici, se pune accentul pe corectarea hiperfunctiei cortico-suprarenale, a
insuficientei tiroidiene, ovariene etc.
Un rol important il ocupa si reechilibrarea
nervoasa, in special prin inlaturarea conditiilor psiho-fizice care influenteaza negativ
starea de sanatate.
Diversele formule fitoterapeutice urmaresc
accelerarea tranzitului intestinal, eliminarea surplusului de apa din tesuturi,
echilibrarea functiilor glandulare.
Dintre ceaiurile de slabire, cele mai indicate
sunt: papadie, matase de porumb, frunze de mesteacan, frunze de soc, volbura, volbura cu
radacina.
Decoctul scurt (5 minute), preparat dintr-o
lingura de amestec de plante la o cana cu apa, se bea o cana dimineata si alte doua cani
dupa mesele principale, neindulcite sau indulcite cu zaharina sau cu ciclamat de sodiu.
Cura dureaza o luna, respectandu-se cu
strictete regimul alimentar hipocaloric.
Nume: Fitoterapia in ulcer
Tip: Medicina naturista
Continut: In mod special, in ultimii 10 ani, s-au facut cercetari stiintifice
amanuntite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru actiunea lor
hipoglicemianta.In acest sens, este interesant de semnalat faptul ca una si aceeasi
specie, de exemplu Catharantus roseus este utilizata in tratamentul traditional al
diabetului, de catre comunitati umane situate la mare distanta unele de altele (Filipine -
Africa de Sud - Australia - India).
Unii alcaloizi din planta administrati unui
numar mare de bolnavi diabetici, in cantitate de 100 mg/1kg corp, s-au dovedit a fi, in
ceea ce priveste actiunea, echivalenti Tolbutamidei (sulfamida antidiabetica cea mai larg
utilizata in tratamentul diabetului).
Pana in prezent, rezultatele cele mai bune in
tratamentul pancreatitelor si al diabetului, prin mijloace fitoterapeutice, au fost
obtinute asociind extractele selective din cele mai multe plante sau plantele ca atare,
neprelucrate prin procedee chimice.
Aceste plante contin glicozite sterolice si
flavonozide.
La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare
prin prin uscarea plantei la temperaturi de peste 400C sau prin infuzare.
In alte cazuri, efectele hipoglicemiante depind
de starea de maturizare a fructului.
Este cazul bananelor, la care fructele verzi
scad glicemia, pe cand cele coapte ii cresc nivelul.
Unele substante active din plante actioneaza
numai in prezenta unor cantitati minime de celule pancreatice beta (insulinoproducatoare),
actiunea lor fiind realizata prin intermediul insulinei.
La numerosi pacienti tratati cu extracte de
frunze de afin, s-a constatat reducerea semnificatica a dozelor de insulina necesare
zilnic.
Administrarea fructelor de afin are un efect
hipoglicemic.
In formele usoare de diabet zaharat, preparatele din afin pot chiar inlocui insulina, mai
ales daca se asociaza si cu alte plante cu actiune hipoglicemianta.
Totusi, trebuie retinut ca substantele active
din afin nu dau rezultate satisfacatoare in formele medii sau severe de diabet, sau in
diabetul infantil.
Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau
congelate, cate 50-100g pe zi, in cure de 2 saptamani pe luna.
Tratamentul se va face intermitent, cu pauze
intre serii.
Din infuzia preparata dintr-o lingura de frunze
de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe zi timp de 10
zile.
Extractul apos, preparat la rece prin macerarea
a doua linguri de frunze in 250 ml apa, timp de 6 ore, se bea in cantitate de 2 cani pe
zi.
Pulberea din fructe uscate se ia cate jumatate
de lingurita, in putina apa, de 3 ori pe zi.
Frunzele de anghinare contribuie si ele la
scaderea glicemiei - infuzie.
Infuzia preparata din frunze de dud.
Decoctul dintr-o lingura de teci de fasole
maruntite.
Se recomanda ca adjuvante frunzele de nuc,
frunzele de salvie, frunzele de urzica si radacina de brusture, toate sub forma de
infuzie, preparata dintr-o lingura de planta la o cana cu apa.
Se beau 2-3 cani pe zi, exceptand radacina de
brusture care se prepara sub forma de decoct, o lingura de planta la o cana cu apa, din
care se beau 2 cani pe zi.
Nume: Indrumari
privind modul de recoltare, uscare si utilizare a plantelor medicinale
Tip: Medicina naturista
Continut:
1.Recoltarea plantelor
Recoltarea presupune o buna cunoastere a
plantelor medicinale, pentru a evita confuziile intre diferite plante care, desi mult
asemanatoare, pot avea efecte nedorite.
Recoltarea trebuie sa se faca in locuri
nepoluate, in momentul optim de dezvoltare a plantei, cand aceasta are cea mai mare
concentratie in principii active.
Experienta arata ca cele mai bune rezultate se
obtin cu plante proaspat culese.
Momentul optim de recoltare difera pentru
diferitele organe ale plantei: - florile - in timpul infloririi; - frunzele - inainte si
in timpul infloririi; - radacinile - primavara devreme sau toamna tarziu; - scoarta -
numai primavara cand incepe circulatie sevei; - fructele - cand sunt suficient coapte; -
semintele - dupa coacerea fructelor; - mugurii - primavara, inainte de desfacerea lor.
2. Uscarea
Pentru a putea fi pastrate timp indelungat,
plantele sau organele plantelor care au fost recoltate trebuie sa fie bine uscate.
Prin uscare, plantele nu trebuie sa-si piarda
culoarea si mirosul lor natural.
Plantele recoltate se intind in strat subtire,
pe panza sau hartie alba, pe foi de cort sau gratare de nuiele si se usuca cat mai repede
posibil la umbra sau in incaperi calde, ventilate (40 grade).
La soare se pot expune pentru uscare flori
albe, radacini, scoarta.
La umbra se vor usca flori colorate, frunze,
muguri.
Fructele se usuca de obicei rapid la
temperaturi ridicate (ex. cuptor etc.).
Pentru depozitare, se folosesc doar ambalajele
din hartie sau panza.
Se apreciaza ca valabilitatea plantelor odata
uscate este de aproximativ 1-2 ani, dupa care acestea isi pierd din proprietatile
curative.
3.Modalitati de preparare
Utilizarea plantelor medicinale in terapie se
bazeaza pe principiile active pe care le contin, principii care se obtin din plante,
utilizandu-se dizolvanti ca : apa, alcoolul, vinul, uleiul etc.
Infuzia, decoctul si maceratul sunt solutii
extractive apoase. Infuzia consta in pastrarea plantei in contact cu apa clocotita , de
obicei timp de 2-3 minute, dupa care se strecoara.
De obicei, proportia este de o lingurita la 250
ml apa clocotita.
Se utilizeaza in general pentru flori si
frunze.
Decoctul se prepara din materia vegetala
maruntita (de obicei o lingurita), la care se adauga apa (250 ml) si se fierbe 5-30 de
minute.
Decoctul se strecoara fierbinte si se
completeaza cu apa fierbinte, in cantitatea necesara, corespunzatoare pierderilor prin
evaporare.
Aceasta metoda este folosita in general pentru
obtinerea principiilor active din partile plantelor care au un tesut lemnos (radacini,
scoarta).
Sucul proaspat obtinut din plante se
utilizeaza intern sub forma de picaturi sau extern, pentru frictiuni.
Maceratul consta in pastrarea plantei
maruntite, in contact cu apa rece, 1-12 ore.
Se utilizeaza in cazul plantelor la care
extractia principiilor active necesita timp mai lung: vasc, nalba, in.
Maceratul se prepara la temperatura camerei.
Ceaiul obtinut prin extractie apoasa se prepara
pentru o singura zi.
Se bea neindulcit sau indulcit cu miere de
albine.
Cataplasma (obojeala sau prisnita) este
un preparat pastos, obtinut din planta maruntita, inmuiata in apa, alcool sau la abur,
care se pune intre doua bucati de tifon sau panza, dupa care se aplica pe regiunea
afectata, iar apoi se infasoara cu o haina calduroasa.
Tinctura este o solutie extractiva,
alcoolica ce se prepara la temperatura camerei.
Se utilizeaza alcoolul etilic de 40-700C.
Proportia folosita este de obicei de 20% (20 g
planta la 100ml alcool).
Planta maruntita se pune intr-o sticla si se
adauga alcoolul.
Se agita zilnic, 10-14 zile, dupa care se
strecoara si se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine etansate.
Se utilizeaza sub forma de picaturi, diluate in
ceai sau apa.
Vinul medicinal se obtine din planta
bine maruntita, macerata in vin.
De obicei la 1 l de vin se adauga 50-60g
planta, care se macereaza 10-14 zile, dupa care se strecoara si pastreaza in sticle bine
inchise. Se utilizeaza ca stomahic, administrandu-se cu 1/2-1 ora inainte de masa. Se
recomanda a nu se folosi de catre persoanele care sufera de gastrite, hiperaciditate,
ulcer, hipertensiune arteriala, afectiuni hepatice.
Oteturile aromatice se prepara prin
macerarea plantelor in otet de vin, in proportie 50-100g plante maruntite la 1 l otet.
Se lasa la macerat 10-14 zile, dupa care se
strecoara.
Este utilizat pentru frictiuni.
Uleiurile medicinale se obtin din
plantele bine maruntite, macerate in ulei comestibil, timp de 3-6
saptamani.
Inhalatia se prepara, utilizandu-se plante
medicinale bogate in uleiuri volatile, sau chiar uleiuri volatile ce se pun in vase
smaltuite, de portelan sau de Jena dupa care se adauga apa clocotita.
Vaporii care se degaja sunt bogati in uleiuri
volatile, actionand eficient in afectiuni ale cailor respiratorii superioare.
Gargarismele.
Se utilizeaza infuzia sau decoctul de plante
sub forma de gargara, in amigdalite, afte, abscese dentare.
Baile fitoterapeutice utilizeaza plantele
medicinale pentru uzul extern.
Baia poate fi generala sau locala.
Pentru baia generala se folosesc 200g plante
care se lasa la macerat 12 ore in 5l apa rece.
Apoi, se incalzeste, se strecoara si se adauga
la apa de baie.
Pentru a usura calcularea cantitatii de planta
necesara prepararii diverselor forme farmaceutice, redam mai jos echivalenta aproximativa
in grame, la o lingurita din diferite parti ale plantei maruntite si, respectiv, la un
varf de cutit de pulbere din planta.
O ligurita plina: (frunze) = 2-3 g (flori) =
3-4 g (seminte) = 8-10 g (radacina si rizomi) = 5-7 g (scoarta) = 6-7 g (fructe) = 5-6 g
(parti aeriene) = 4-5 g (matase de porumb)= 1 g
Un varf de cutit de pulbere din diferite parti
ale plantei = 1 g.
Nume: Menta
Tip: Medicina naturista
Continut:
Menta este o planta, bine cunoscuta pentru
proprietatile sale curative, dar si pentru aroma tonifianta.
Ceaiul de menta este utilizat in medicina
naturista pentru proprietatile sale digestive, calmante, decontractante si
decongestionate.
Infuzia de menta calmeaza dereglarile digestive
cauzate de nervozittaea excesiva si stimuleaza vezica biliara.
De asemenea, calmeaza migrenele, durerile de
cap si de git.
Substanta cea mai importanta pe care o contine
aceasta planta, cu efect terapeutic, este mentholul, eficace in cazul ametelilor,
durerilor intestinale, de stomac.
Potasiul, calciul si vitamina B determina
cresterea tonusului muscular si a imunitatii organismului.
Infuzia de menta mareste, deopotriva, gradul de
concentrare.
Gustul mentei variaza, in functie de tipul de
cultura, de la mentolat la acrisor.
La bucatarie, este recomandata folosirea
frunzelor proaspete.
Englezii si arabii sint cei mai mari
consumatori de menta din lume. In timp ce primii folosesc menta pentru sosuri, alaturi de
mincarurile cu carne de miel, arabii beau, la aproape orice ora din zi ceai fierbinte de
menta, pentru a se racori.
In Orientul mijlociu si in Africa, aceasta
planta este folosita la salate, pentru condimentarea gratarului, aromarea iaurtului sau a
dulciurilor pe baza de brinza.
Poti folosi si tu menta: la ceaiuri:
pune citeva frunze de menta in ceaiul negru, pentru a reduce efectul cafeinei; lasa 2-3
minute sau chiar mai mult, daca vrei sa obtii o aroma mai puternica la dulciuri:
inghetata, inainte de a o pune la frigider, o poti aroma cu frunze de menta.
Lasa timp de cinci minute la congelator si
scoate frunzele. la omleta: adauga, la sfirsit, citeva frunze de menta pentru o aroma mai
placuta la salate: pune citeva frunze in salatele cu ceapa rosie, rosii, patrunjel, sos de
lamiie la mincaruri: frunzele de menta se potrivesc la mincaruri cu mazare, morcovi,
cartofi, fasole; se pun la sfirsit.
Daca te-am convins sa aduci menta in bucatarie,
iti recomandam un sos de menta indian.
Ai nevoie de: 1/4 ceasca iaurt, 2 lingurite cu
menta taiata marunt, o lingurita zahar, sare si piper.
Se amesteca bine ingredientele cu mixerul si se
lasa la frigider citeva minute.
Nume: Mierea
Tip: Medicina naturista
Continut:
Mierea - medicament/aliment
Pe lānga aportul energetic imediat datorat
continutului de glucoza si fructoza, direct asimilabile, ceea ce o recomanda īn toate
actiunile ce necesita efort fizic si intelectual intens, mierea de albine are si īnsusiri
terapeutice prin continutul īn enzime, vitamine, saruri, minerale si acizi organici.
Mierea este indicata īn:
1) Afectiuni ale aparatului digestiv : - ulcere gastro-duodenale - gastrite
hiperacide - constipatii Se recomanda doze de 150g/zi īn trei reprize cu doua ore
īnainte de masa , īnsotite de ceaiuri usor caldute, īn nici un caz reci.
2) Afectiuni hepato-biliare, atāt īn hepatita toxica, cāt si īn cea
infectioasa; gratie actiunii bactericide si continutului īn glucide, mierea amelioreaza
functiile hepato-celulare si mareste rezistenta organismului.
Mierea se administreaza ca atare sau asociata
cu ceaiurile indicate īn aceste afectiuni.
3) Afectiuni cardio-vasculare Mierea are o actiune favorabila asupra muschiului
cardiac si a circulatiei coronariene si periferice prin prezenta acetil colinei(īn
special īn mierea de floarea soarelui) dar si prin continutul bogat īn vitamine si
glucide si nul īn clorura de sodiu.
Datorita īmbunatatirii circulatiei periferice,
mierea favorizeaza activitatile intelectuale si atenueaza efectele īmbatrānirii.
4) Afectiuni ale aparatului respirator, laringite, bronsite, datorita actiunii
antimicrobiene si antiinflamatorii a mierii; se administreaza ca atare sau cu lapte
caldut.
5) Afectiuni ale pielii, rani, eczeme, furunculoze, datorita actiunii antimicotice
si antimicrobiene; se foloseste prin aplicarea directa pe suprafata ranii; dar mierea este
si o hrana pretioasa pentru piele, astfel ca, sub actiunea ei, pielea devine moale si
elastica; se poate folosi ca atare, sau īn amestec cu albus de ou sau glicerina.
6) Afectiuni ale sistemului nervos, neuroastenii.
Mierea hraneste si fortifica celulele
nervoase(prin continutul īn glucoza si fructoza), iar prezenta vitaminelor si a sarurilor
minerale ajuta la īntretinerea echilibrului ionilor īn organism si, ca urmare,
nervozitatea scade, somnul devine mai linistit, apare senzatia de vigoare.
Dar, atentie, toate proprietatile terapeutice
sunt diminuate de timp, iar prin īncalzire componentele active, de valoare īsi
īnceteaza activitatea, mierea transformāndu-se īntr-un simplu depozit de zaharuri si
saruri minerale cu valoare redusa, de fapt un aliment dulce fara a mai fi si un medicament
pretios.
Nume: Reflexoterapia
Tip: Medicina naturista
Continut:
Reflexoterapia este o straveche metoda
terapeutica.
Ea este asociata medicinei alternative, fiind o
stiinta bazata pe practica.
Medicina traditionala atribuie reflexoterapiei
milenii de experienta, rezultatele fiind probate de ameliorari sau vindecari confirmate de
toate persoanele care au beneficiat de acesta metoda.
Reflexoterapia are ca tehnica de tratament
masarea talpilor, palmelor sau capului, in zonele corespunzatoare punctelor de proiectie a
diferitelor organe ale corpului, ea asociindu-se in mod obisnuit si cu presopunctura.
Principalul scop al reflexoterapiei si
presopuncturii este eliminarea toxinelor si stimularea tuturor functiilor organismului,
fara efecte secundare sau nocive, fiind eficiente la toate varstele si inofensive :
Cele doua metode de tratament sunt complet
Specialistul nostru in reflexoterapie si
presopunctura va ofera urmatoarele servicii: - masaj reflexogen, prespunctura - masaj
terapeutic general -
Aceste proceduri ofera solutii pentru
rezolvarea urmatoarelor disfunctii - sau afectiuni: insomnii, stres, migrene, oboseala,
afectiuni ale vezicii biliare, tulburari endocrine, celulita, obezitate, - constipatie,
astm bronsic, infertilitate, impotenta, tulburari de menopauza, etc.
Principiile reflexoterapiei
Scopul reflexoterapiei
Scopul reflexoterapiei este de a corecta cei
trei factori negativi implicati in procesul de boala: congestia inflamatia tensiunea.
Afectiunile congestive sunt responsabile de
aparitia tumorilor; afectiunile inflamatorii sunt cele precum colita, bronsita sau
sinuzita; tensiunea este responsabila de diminuarea eficientei sistemului imunitar.
Sedintele de reflexoterapie urmaresc in primul
rand imbunatatirea circulatiei in organism si accelerarea eliminarii reziduriilor, astfel
incat toxinele sa nu se mai acumuleze in concentratii daunatoare in ficat, rinichi sau
intestin.
De asemenea, prin reflexoterapie se poate
realiza scaderea senzatiei de durere prin stimularea eliberarii de endorfine - analgezice
naturale ale organismului - din glanda hipofiza din creier in fluxul sanguin.
Reflexoterapia are actiunea cea mai eficienta
cand este folosita pentru tratarea intregului organism si nu numai pentru anumite
afectiuni.
In acest mod, ea imbunatateste toate functiile
organismului, ceea ce stimuleaza procesul natural de vindecare, facandu-l mai rapid si mai
eficient.
Cele zece zone energetice
Reflexoterapia are la baza prezenta in organism
a zece zone energetice.
Aceste zone sunt longitudinale, intinzandu-se
de la baza corpului - de la picioare - pana in crestetul capului.
Aceasta distributie energetica a fost
descoperita spre sfarsitul secolului XIX de un american, dr. William Fitzgerald, un
specialist in O.R.L. In perioada in care a lucrat la spitale din Paris, Viena si Londra,
Fitzgerald a descoperit ca putea ameliora durerea dintr-o parte a corpului pacientului
prin apasare intr-o alta zona.
El si-a perfectionat tehnica, invatand ca daca
aplica presiune la nivelul degetelor cu ajutorul unui bandaj elastic pe fiecare falanga
mijlocie si cu ajutorul unor mici carlige pe varfurile degetelor, putea produce efecte
anestezice locale la nivelul bratelor, partilor laterale ale gatului, ochiului, urechii si
fetei.
Nu trebuie sa uitam faptul ca in perioada in
care practica dr. Fitfgerald, in anii 1880, anestezia era la inceputuri. Mastile cu
cloroform erau utilizate, dar mai multi pacienti mureau din cauza anesteziei decat a
interventiilor chirurgicale
Ce facem, instinctiv, cand avem o durere de cap
sau o indigestie?
De regula, punem mana pe zona dureroasa pentru
a ne usura intr-o oarecare masura durerea. Asadar, exista un instinct primar care ne face
sa apasam locul dureros pentru ameliorarea simptomelor.
Cele zece zone sunt impartite in cinci perechi,
numerotate de la 1 la 5, pe fiecare parte a corpului.
Zona 1 trece prin degetele mari de la
maini, pe fiecare parte a corpului si parcurge zona mediana a corpului, partea interioara
a picioarelor, a bratelor si coloana vertebrala.
O dereglare a fluxului energetic pe acest
traseu poate afecta orice organ sau functie dinj aceasta zona.
Zona 1 este de obicei cea mai sensibila pe
picioarele oamenilor, deoarece pe ea se afla multe parti vitale ale organismului - nasul,
gura, gatul, coloana vertebrala si organele genitale.
Lucrand numai asupra reflexelor coloanei
vertebrale de la nivelul picioarelor este posibila ameliorarea multor manifestari fizice
neplacute, deoarece nervii cu originea in zona vertebrala stimuleasa activitatea
intregului organism.
Zona 2 are ca limite degetul aratator si
al doilea deget de la picior; in acelasi fel se poate continua pana la divizarea corpului
in zece zone.
Aceasta metode de impartire a corpului in
canale energetice sau meridiane, este similara principiului care sta la baza
presopuncturii si acupuncturii.
Cu toate acestea, cand este vorba de
reflexoterapie, nu sunt importante meridianele in sine si nici punctele identificate sau
numerotate. In locul lor, accentul se pune pe harta corpului care arata ca fiecare zona
sau organ din organism este oglindita pe talpi si degetele de la picioare, ca si pe palme
si degetele de la maini.
Alta diferenta importanta intre reflexoterapie
si presopunctura sau alte terapii bazate pe utilizarea meridianelor este legata de tehnica
de utilizare a policelui si a degetelor pentru relaxarea punctelor reflexogene de pe
picioare si maini.
Cand un punct de pe meridian este blocat,
fluxul energetic scade sau se acumuleaza, iar in acel punct apare congestia. In timp,
aceasta congestie se poate manifesta fizic sub forma de disfunctie a zonei sau organului
respectiv.
Pe de alta parte, daca blocajul este indepartat
prin sedinte de reflexoterapie, iar echilibrul adecvat si functia normala se restabilesc,
procesul de autovindecare poate incepe, iar simptomele si durerea vor disparea.
Eficienta reflexoterapiei se bazeaza pe
procesul simplu al eliminarii blocajelor de flux energetic in vederea activarii procesului
de autovindecare.
Talpile: oglinda a corpului
Daca priviti cele doua talpi (alaturate),
puteti observa ca ele sunt o reprezentare exacta a corpului uman.
Talpile reflecta intr-adevar conformatia
corpului.
Cei largi in spate vor avea talpi mai late de
la articulatia halucelui la marginea extrema.
Oamenii inalti si slabi au talpi lungi si
subtiri, cu degete lungi.
Remarcati si curburile talpilor, care sunt
asemanatoare cu curburile coloanei vertebrale.
Din aceasta ilustratie puteti observa ca talpa
dreapta guverneaza partea dreapta a corpului, iar talpa stanga pe cea stanga.
Daca alaturati cele doua talpi, veti avea un
contur complet al corpului, cu halucele reprezentand capul, iar partile laterale ale
talpilor reflectand zonele laterale ale corpului - de exemplu umerii, genunchii si
soldurile.
Unele afectiuni cutanate ale picioarelor pot fi
deosebit de semnificative.
De exemplu, o batatura poate adesea reflecta o
afectiune a gatului, iar o sensibilitate a punctelor reflexogene ale gatului, sa spunem pe
partea dreapta, va fi semnificativ corelata cu o batatura pe aceeasi parte.
Ingrosarea pielii pe partea laterala a
piciorului in zona punctelor reflexogene ale umerilor, semnaleaza adesea o afectiune a
umarului. completare
Zonele reflexogene sunt puncte nervoase care se
afla in legatura cu anumite parti din corp.
Ele se gasesc raspandite pe toata suprafata
corpului.
Prin masarea zonelor reflexogene, se poate
obtine o irigare sanguina buna, atat a zonei reflexogene cat si a organismului dependent.
PRESOPUNCTURA este presiunea care se exercita asupra punctului reflex.
Punctele pot fi masate cu degetul, cu unghia,
cu bagheta de lemn sau de sticla, cu stiloul, folosind capatul rotunjit al acestuia.
Presopunctura poate fi practicata de oricine.
Cele mai bune rezultate se obtin folosind
varful degetului sau unghia.
Dupa indicatie, un punct poate fi masat prin
manevra de dispersie sau tonifiere. In afectiunile provocate de un exces de energie, se
foloseste dispersia.
DISPERSIA : Se face masajul cu varful degetului in pozitie oblica; se
maseaza sau se apasa prin insurubare, in sensul opus miscarii acelor de ceasornic.
Miscarea se face superficial, bland, lent.
Dupa un masaj corect, pielea se va inrosi,
sensibilitatea dureroasa si tonul vor scadea.
TONIFIEREA se practica in cazul bolilor rezultate prin deficit de energie
(hipotonie, bradicardie etc.).
Se executa cu varful degetului sau cu unghia,
ambele in pozitie verticala.
Masajul se face cu durata scurta.
Cand se executa corect, rezulta paloarea
tegumentului, cresterea sensibilitatii si a tonusului
muscular.
Portiunea masata poate fi pudrata.
Se pot face trei sedinte pe zi cu durata de 10
minute fiecare.
Cura de masaj in cazul unei afectiuni cuprinde
15 sedinte apoi pauza 2 saptamani, dupa care se reia.
Nume: Respira natural
Tip: Medicina naturista
Continut: Alte moduri de tratare a afectiunilor cailor respiratorii; atunci
cand te doare capul, nasul ti s-a infundat, ochii iti lacrimeaza si tot corpul "va
spune" ca esti pe cale sa induri "mofturile" unei gripe, incearca cateva
produse si metode naturiste (fitoterapie, aromoterapie si altele).
Tratamentele naturale se adreseaza intregului
organism, ele actionand fie prin stimularea fortelor proprii de vindecare (apiterapia,
biostimulentele, imunostimulentele etc.), cat si prin biorezonanta (fitoterapia,
homeopatia) - cand substantele active dintr-o infuzie, decoct, tinctura etc. intra in
rezonanta cu un anumit organ (inima, plamani, ficat, stomac, vezica, intestin),
armonizandu-se cu acesta si reglandu-i astfel activitatea pana la completa vindecare sau
ameliorarea afectiunii.
Fitoterapie Pentru banala, dar
suparatoarea tuse, se recomanda remedii fitoterapeutice.
Astfel, in prima faza, cand tusea este
"uscata", se folosesc calmante:
Preparati un amestec din: petale de mac rosu
(20 g), rostopasca (10 g), talpa-gastii (40 g), fructe de anason (20 g), flori si frunze
de paducel (10 g).
O lingura din acest amestec o puneti apoi
intr-o cana cu apa clocotita.
Acoperiti si lasati 10 minute, dupa care
strecurati infuzia si indulciti-o (dupa gust) cu miere.
Se beau trei linguri la fiecare ora - in total,
trei cani pe zi.
Pentru copiii sub 10 ani, doza este de o cana
pe zi.
De asemenea, in acesta faza puteti folosi cu
succes Tusomag sirop si Codenal - ambele preparate din plante. In cea de-a doua faza, cand
tusea devine "coapta", se recomanda expectorantele:
Puteti recurge la mai multe feluri de infuzii
din: flori de tei (2-3 cani/zi), frunze de patlagina (1-2 cani/zi), flori si frunze de
nalba de cultura (2 cani/zi), flori de ciubotica-cucului (2-3 cani/zi).
Pentru combaterea unei eventuale febre, faceti
impachetari reci sau aplicati cataplasme si comprese revulsive cu faina de mustar (foarte
indicate, mai ales in bronsite).
Aromoterapia Puteti folosi o
serie de uleiuri volatile pentru inhalatii si/sau masaje locale. (Diluate corespunzator,
uleiurile volatile sunt indicate si pentru uz intern).
Uleiul de maghiran are proprietati
antispastice, iar cel din muguri de pin, proprietati emoliente.
Eucaliptul - care intra in compozitia multor
produse decongestante (picaturi pentru nas, drajeuri etc.) - este un remediu ideal pentru
raceli, gripe, sinuzite si bronsite.
Ardeti cateva picaturi de ulei de eucalipt
intr-un recipient special sau adaugati cateva picaturi in apa din cada, inainte de baie.
Atentie!
Uleiurile de rozmarin si isop sunt de un real
folos doar in doze mici, in caz contrar devenind periculoase pentru sanatate.
De aceea, este bine sa le folositi doar la
recomandarea specialistilor
Biomasajul si presopunctura Sunt
metode care, asociate cu cele prezentate anterior, ajuta la refacerea rapida a starii de
sanatate in caz de raceala/gripa.
Asociate, durerile si tensiunea pot fi
indepartate astfel: masati-va usor, cu varful degetelor, gatul si umerii, insistand asupra
punctelor unde simtiti ca muschii sunt incordati.
In acest caz, puteti folosi si cateva picaturi
de ulei de lavanda (unul dintre cele care pot fi utilizate in concentratia data).
Inspirati apoi usor, aspirand parfumul ramas pe
varful degetelor.
In afara de aromoterapie, pentru astmul bronsic sunt recomandate: fitoterapia, apiterapia
cu polen (atentie la potentiale alergii!) si laptisor de matca, precum si
imunostimulentele si vitaminele.
Un "ceai cu lamaie"... si cimbru
Lamaia este unul din produsele cel mai frecvent
intalnite in terapia infectiilor respiratorii, datorita cantitatii insemnate de vitamina C
si a acidului ascorbic pe care le contine.
Gratie proprietatilor lui antiseptice, uleiul
de lamaie are un rol extrem de important in lupta cu tusea si celelalte manifestari ale
virozelor respiratorii.
Folositi-l pentru un masaj in zona sternului
sau la inhalatii.
Uleiul de ceai verde are o puternica actiune
antiseptica si antivirala, fiind, de asemenea, recomandat in tratarea racelii si gripei,
ca parte a amestecurilor pentru inhalatii.
Aceleasi indicatii sunt valabile si in cazul
cimbrului.
Pentru a vindeca durerile de gat (laringitele
si traheitele) si leziunile mucoasei bucale, care insotesc deseori virozele, puteti face
gargara cu o solutie obtinuta din uleiuri de lavanda si musetel (amestecati 2-3 picaturi
de ulei cu 1 lingurita de alcool dublu rafinat si cu o cescuta de apa).
Aceleasi indicatii sunt valabile si pentru
uleiul de bergamota – si el cu proprietati antiseptice –, care poate fi folosit,
in plus, pentru tratarea leziunilor ce apar din cauza febrei deshidratarii). 3 remedii
rapide:
Frecati intre degete o frunza de menta
proaspata, apoi inspirati adanc aroma degajata. Puneti 8 picaturi de ulei de lavanda,
eucalipt sau cimbru intr-un vas cu apa fierbinte.
Acoperiti-va capul cu un prosop, apoi
aplecati-va deasupra vasului, astfel incat sa inhalati cea mai mare parte din aburi.
Zdrobiti 3 capatani de usturoi, pe care le
amestecati cu doua lingurite de miere.
Lasati cca 3 ore, apoi luati mici inghitituri
din amestec de-a lungul intregii zile.
Nume: Soarele
Tip: Medicina naturista
Continut:
Lumina soarelui ucide microbii si virusii,
relaxeaza sistemul nervos si scade tensiunea musculara.
Ea are actiune in sintetizarea vitaminei D
(vitamina antirahitica).
Aceasta vitamina actioneaza asemenea unui
hormon, avand rol esential ata la copii, cat si la adulti. Ea asigura rezistenta oaselor
si proportia dintre calciu si fosfor in organism.
Expunandu-ne pielea la soare in fiecare zi timp
de 15-20 de minute, asiguram necesarul zilnic de vitamina D (400 u.i. pe zi pentru toate
varstele).
Lumina soarelui fortifica sistemul de aparare
al corpului si promoveaza sanatatea pielii.
Lumina soarelui trebuie folosita cu
intelepciune, extrema expunerii prea mult la soare putand duce la arsuri foarte grave (iar
in ultima vreme, nu sunt nesemnificative radiatiile solare periculoase) si cancere
cutanate.
Radiatiile ultraviolete influenteaza favorabil
activitatea glandelor endocrine, a sistemului nervos, a aparatului respirator, digestiv si
cardio-circulator.
Intensitatea radiatiilor ultraviolete este variabila in functie de diversi factori: - de
anotimp - radiatiile ultraviolete au intensitatea mai mare vara decat iarna; - de
latitudine - cu cat soarele este mai sus si radiatiile cad "mai vertical", cu
atat ultravioletele sunt mai intense; astfel, luna iunie este cea mai bogata in
ultraviolete; - de altitudine - ultravioletele sunt mai intense la munte decat la la mare;
- de perioada diurna - sunt mai intense intre orele 9-12; - de fenomenele de reflexie si
refractie - ultraviolete sunt mai bogate pe suprafete albe (zapada, nisip) si lucioase
(gheata, apa); - de gradul poluarii atmosferice - cu cat atmosfera este mai poluata cu ata
ultraviolete pierd din intensitate;
Radiatiile infrarosii (radiatii calorice), prin
isusi efectul lor termic, conditioneaza viata pe Pamant.
Este bine de stiut ca, fara Soare, planeta
Terra ar intra intr-o era a glaciatiunii.
De asemenea, aceste radiatii exercita multiple
influente favorabile asupra organismului, facilitand metabolismul, schimburile celulare,
circulatia.
