Lista cu plante medicinale
Nume: Afinul
Descriere: Afinul este un arbust mic,cu ramuri anguloase.
Frunzele sunt ovate, denticulate, verzi pe ambele fete.
Florile sunt verzui rosietice, dispuse cate 1-2 la subtioara frunzelor.
Infloreste in mai-iunie.
Fructul este o baca albastra cu suc violaceu.
Raspāndire:
Creste in regiuni montane, in paduri de conifere, pasuni, pe stanci, pe soluri silicoase,
pana la 2500 m altitudine.
Produs vegetal::
Produsul vegetal folosit:frunzele si fructele - Folia et fructus vaccini myrtilis.
Recoltare:
Frunzele, impreuna cu ramurile, se recolteaza pe vreme insorita, in lunile mai-septembrie,
iar fructele cand sunt bine coapte, in lunile iulie-septembrie.
Principii active:
Frunzele contin : tanin, arbutina, hidrochinona, mirtilina, neomirtilina.
Fructele contin: tanin, pectine, mirtilina, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi
organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic).
Actiune farmaceutica:
astrigent, bacteriostatic, hipoglicemiant, antidiareic, , diuretic, creste acuitatea
vizuala, antihelmintic.
Indicii terapeutice:
diabet, reumatism, guta, enterocolita, parazitoze intestinale, infectii urinare, uremie.
Mod de utilizare:
Sub forma de infuzie, care se obtine din frunze. Se beau 2-3 cani pe zi.
Nume: Angelica
Nume īn latina: Angelica archangelica
Familie: Apiacee
Denumire populara: Anghelina, Angelina, Bucinis
Descriere:
Este o planta erbacee, vivace, cu un rizom scurt (napiform), gros si radacina fusiforma,
ramificata.
Rizomul este lung de 8-12 cm si gros de 1-3 cm.
Pe partea superioara a rizomului se observa resturi de frunze bazale, care s-au dezvoltat
in primul an de viata al plantei.
Culoarea radacinii este brun-deschisa la exterior si albicios-laptoasa in interior.
Radacinile care pornesc din rizom sunt brune, brazdate longitudinal, lungi pana la 15cm.
Tulpina este robusta, inalta de 1-2m, fistuloasa, cilindrica, ramificata, de culoare
rosiatica, goala la mijloc si slab brazdata in partea superioara; apare numai in al doilea
an de vegetatie.
Este striata (are dungi in latime).
Frunzele sunt alterne, mari, dintate pe margini, bipenatsectate si cu foliole
cordiformovale, neegal serat dintate; au la baza o vagina mare, puternic umflata (este
dilatarea, umflatura caracteristica de la baza petiolului).
Florile sunt numeroase, albe verzui si asezate in umbela compusa.
Infloreste in mai-august.
Fructul este o diachena ovoid anguloasa.
Fructele sunt turtite, de circa 1cm.
Raspāndire:
Creste spontan pe langa paraie, rauri si padurile montane si subalpine.
In multe parti se si cultiva.
Produs vegetal::
Radacinile, adica rizomii cu radacini Rhizoma cum radicibus angelicae.
Dupa uscare, acest produs are miros aromat caracteristic, gust amar, aromat.
De asemenea, se folosesc in scop medicinal semintele.
Recoltare:
Cultura: se inmulteste prin seminte direct in camp.
Semanatul trebuie sa se faca imediat dupa recoltarea semintei, pentru ca aceasta isi
pastreaza foarte putin timp capacitatea de germinare.
Planta creste mai bine in locurile cu subsol umed si nisipos.
Recoltarea radacinilor se face in septembrie-noiembrie sau martie-aprilie.
Cand planta e cultivata, recoltarea are loc in al doilea, al treilea, al patrulea sau
chiar al cincilea an.
Radacinile spalate si taiate in bucati groase de 1-3cm si lungi de 10-15cm se usuca la
soare, sau in camere putin incalzite.
Principii active: Uleiuri eterice: terpene, eteri, esteri, sulfuri si
polisulfuri etilice, alcooli, fenoli, cetone, aldehide.
Actiune farmaceutica: Sedativ, stomahic, colagog, carminativ, expectorant,
antireumatic, antiaritmic, galactogen.
Indicii terapeutice: Labilitate psihovegetativa, dispepsie, varsaturi,
dischinezie biliara, flatulenta, bronsita cronica, astm bronsic (ca sedativ), aritmie
extrasistolica, palpitatii, hipogalactie, dureri menstruale.
Mod de utilizare:
Decoct din radacina - o lingurita la 250ml de apa se fierbe 4 minute si se infuzeaza 10
minute.
Se beau doua cani pe zi, indulcite cu miere.
Semintele se prepara sub forma de decoct, o lingurita cu seminte se fierbe 4 minute si se
lasa sa infuzeze 10 minute.
Se beau doua cani pe zi, indulcite cu miere.
Nume: Brusturul
Nume īn latina: Arctium lappa
Familie: Compositae
Denumire populara: Laptuc, Lipan, Scaiul-oii
Descriere:
Planta bienala, ierboasa, cu radacina carnoasa, brun-inchisa la exterior si alb-galbuie la
interior.
Tulpina este ramificata, inalta de 25-65cm.
Frunzele sunt alterne, cele inferioare cu diametru mare, lung petiolate, rotunjite la baza
sau cordiforme, iar cele superioare sunt mici si ovale.
Florile hermafrodite (avand organele mascule si femele in aceeasi floare), tabulare,
regulate, purpurii, formeaza capitule groase de 3-4cm, dispuse in corimb.
Bracteele involucrului capitular sunt verzi, aproape glabre si incovoiate la varf in forma
de carlige, mai lungi decat florile.
Fructele sunt achene, lungi de circa 6mm.
Raspāndire: Creste prin locuri necultivate, pe langa drumuri, garduri,
ziduri, daramaturi etc.
Produs vegetal:: Radacina, mai rar frunzele si fructele.
Recoltare:
Radacinile se recolteaza in martie, aprilie si septembrie, octombrie.
Se usuca in incaperi incalzite sau la soare.
Frunzele, care se intrebuinteaza crude, se pot culege in tot timpul verii, iar cele care
se usuca se vor aduna in iunie-august, in timpul infloririi.
Se usuca la umbra.
Fructele se recolteaza coapte si se usuca in locuri uscate si bine aerisite.
Principii active: Inulina, saruri de potasiu, ulei volatil, substante
antimicrobiene.
Actiune farmaceutica: Depurativ, antiseptic, antireumatismal, antigutos,
colagog si colerectic, antiaterosclerotic, antidiabetic, antisifilitic.
Indicii terapeutice: Eczeme, psoriazis, impetigo, acnee, furunculoza,
amigdalite, gingivite, pioree alveolo-dentara, reumatism, guta, dischinezie biliara,
ateroscleroza, diabet, rujeola, sifilis.
Mod de utilizare:
Decoct din radacina - 20g la 1l de apa, se fierbe 4 minute, dupa care se lasa sa infuzeze
10 minute.
Acest decoct se utilizeaza intern, 2-3 cani pe zi, sau extern, sub forma de gargarisme. In
caz de rujeola, se prepara un decoct dupa modul descris anterior, dar folosind jumatate
din doza.
La decoctul obtinut se adauga 2 lingurite de miere.
Se administreaza cate o lingurita la fiecare 5 minute, 2-3 ore, ceea ce determina o
generalizare a aeruptiei si o scurtare a perioadei de stare, grabind vindecarea.
Este necesar ca bolnavul sa stea la pat.
Frunzele crude se utilizeaza in reumatism, aplicandu-le pe zona dureroasa.
Cu frunzele astfel aplicate, se fac bai de soare.
Nume: Cinci-degete
Nume īn latina: Potentilla reptans
Familie: Rosacee
Denumire populara: Iarba degetelor
Descriere:
Planta ierboasa, taratoare, perena, are frunze digitiforme, compuse din cinci foliole
sesile.
Florile sunt galbene. Infloreste in mai-august.
Raspāndire: Creste salbatica, prin locuri umede.
Produs vegetal:: Planta intreaga, Herba potentillae reptans.
Recoltare: Mai-septembrie.
Actiune farmaceutica: Antidiareic, antitermic, antireumatismal,
antiinflamator, antihemoragic.
Indicii terapeutice: Diaree, stari febrile, reumatism, gingivite, hemoragii.
Mod de utilizare: Sub forma de infuzie, se administreaza intern, 2-3 cani pe
zi, iar extern ca si gargarisme
Nume: Coada-Calului
Nume īn latina: Equisetum arvense
Familie: Equisetaceae
Denumire populara: Barba-ursului, Barba-sasului, Coada iepei, Coada manzului,
Codaie, Iarba-de-cositor, Parul-porcului
Descriere:
Este o planta perena, erbacee, lipsita de frunze, cu doua feluri de tulpini.
Primavara se dezvolta tulpinile simple, brune, fertile (poarta in varf spice cu spori),
inalte de 40 cm. Indata dupa fructificare, aceste tulpini fertile putrezesc si in locul
lor apar tulpini sterile de 60 cm, mai subtiri, verzi, mult ramificate, avand ramurile
laterale dispuse in verticile.
Tulpinile sterile apar la inceputul verii. In jurul nodurilor, tulpinile sterile au
frunzulite solzoase, brune, in forma de guleras si niste ramurele aciculare (ca frunzele
de pin).
Aceste ramurele sunt mai lungi la baza tulpinii si mai scurte spre varful ei, dar nu sunt
mai lungi decat distanta dintre noduri, ceea ce face planta in intregime sa aiba
infatisarea unui con. In pamant, are un rizom ce creste oblic, purtand la noduri radacini
subtiri, precum niste tubercule.
Raspāndire:
Fanete, campuri, ogoare lutoase si umede, maluri cu tufisuri.
Cele care cresc pe soluri pur argiloase au cele mai bune calitati curative. In functie de
loc, planta are un continut de 3 pana la 16% acid salicilic, care o face atat de
pretioasa.
Planta care creste pe terenurile fertilizate chimic nu trebuie utilizata.
Coada-calului cu ramurile cele mai fine - Coada-calului-de-padure, Equisetum sylvaticum,
care creste pe marginile padurilor si crangurilor, are, de asemenea, proprietati
medicinale.
Produs vegetal:: Tulpinile sterile verzi Herba equiseti.
Recoltare:
Recoltate vara in lunile iulie-august.
Uscarea se face la umbra.
Dupa recoltare, se indeparteaza mai intai partile innegrite de langa pamant, apoi herba se
pune la uscat, intinsa in straturi subtiri, fie in aer liber, la umbra, fie in incaperi
uscate si aerisite, poduri.
Se intorc in fiecare zi.
Planta uscata trebuie sa aiba culoare verde-deschis, fara parti brunificate, fara tulpini
fertile si fara corpuri straine.
Produsul nu are miros, iar gustul este dulceag.
Principii active: Ulei volatil, bioxid de siliciu, saruri de potasiu, acid
salicilic.
Actiune farmaceutica: Bronhodilatator, antimicrobian, antiseptic urinar,
remineralizant, diuretic, expectorant.
Indicii terapeutice:
Intern:
Insuficienta cardiaca, angina pectorala, diaree, nefrite, tuberculoza, bronsite, anemie,
guta, colecistita, reumatism, ulcer gastrointestinal.
Extern: gingivita, epistaxis.
Pentru efectul sau de coagulare a sangelui, este "de neinlocuit" in sangerari,
hemoptizii (expectorantii cu sange), hemoragii.
In afectiuni ale vezicii si ale rinichilor, cu nisip si calculi, se folosesc ceaiul si
baile.
Baile de sezut fierbinti cu ceai de coada-calului se fac bandu-se concomitent ceai. In
felul acesta este favorizata eliminarea calculilor.
Ajuta in caz de acumulare de apa in pericard, pleura sau maladii infectioase, cu retentie
de apa.
Coada-calului de mare sau de rau (Equisetum maximum) care creste pe malul raurilor si are
tulpina de grosimea unui deget se foloseste doar pentru bai de sezut.
Coada-calului de camp sau de padure se utilizeaza pentru ceaiuri luate intern.
Pentru catar dureros al vezicii urinare un remediu bun este un decoct de coada-calului:
bolnavul se infasoara intr-un halat de baie si lasa aburul cald al decoctului sa actioneze
asupra vezicii, timp de 10 minute.
Se repeta de mai multe ori.
Baile de abur, fierbinti, sunt eficiente si la persoanele in varsta care au dureri si
tulburari urinare.
Pentru eruptii si prurit (mancarime) ajuta foarte mult baile si compresele cu decoct de
coada-calului.
Spalaturile si baile sunt utile in caz de panaritiu, carii, plagi vechi supurande,
proeminente osoase la calcaie (pinteni), fistule, sicozisul barbii, herpes.
Pentru hemoroizi durerosi si noduli hemoroidali se utilizeaza terciul.
Pentru sangerari persistente ale nasului (epistaxis) se aplica o compresa realizata
dintr-un decoct racit de coada-calului. In mod normal, se utilizeaza 1 lingurita cu varf
la 250 ml apa, dar pentru sangerari este nevoie de 2-3 lingurite cu varf la cana de 250
ml.
Coada-calului impreuna cu Ventrilica este un bun remediu pentru prevenirea aterosclerozei
si amneziei.
Tinctura de coada-calului este un remediu in transpiratia picioarelor.
Cu aceasta tinctura se frictioneaza picioarele bine spalate si uscate si se bea cu 30 de
minute inainte de masa de dimineata 1 cana cu ceai de coada-calului.
Pentru matreata, parul se spala zilnic cu decoct de coada-calului, apoi pielea capului se
maseaza cu ulei de masline.
Pentru Enurezis, se utilizeaza ceai de coada-calului si sunatoare, bandu-se 2 cani pe zi.
Ceai, sub forma de gargara, se fooloseste in caz de amigdalita, vegetatii adenoide,
stomatite, gingivoragii, fistule.
Pentru leucoree (scurgeri albe la femei), se utilizeaza bai de sezut.
Coada-calului este un bun remediu pentru bronsita cronica si tuberculoza pulmonara.
Rezultatele ultimelor cercetari, potrivit biologului austriac Richard Willfort, justifica
presupunerea ca : "Tumorile sunt inhibate in cresterea lor si in final eliminate prin
utilizarea ceaiului de coada-calului pe perioada indelungata de timp."
Se utilizeaza si cataplasme de coada-calului incalzite la abur, aplicate pe tumora.
In cazurile de rigiditate a coloanei vertebrale, din cauza contracturii muschilor
paravertebtali, baile de sezut sunt eficiente.
In caz de depresii, manii, irascibilitate, se indica baile de sezut de 3 ori pe saptamana.
In aceste cazuri se beau si ceaiuri de coada-soricelului, urzici, iar dimineata si seara,
cate o cana de ceai de coada-calului.
Mod de utilizare:
Infuzie: 250 ml apa fiarta se toarna peste o lingurita cu varf de coada-calului.
Se infuzeaza 2 minute.
Prisnita: Un pumn cu varf de coada-calului se pune intr-o sita care se suspenda
deasupra unei oale in care fierbe apa.
Cand planta este fierbinte si inmuiata, se infasoara intr-o bucata de panza si se aplica
pe partea afectata. Se va mentine calda.
Peste prisnita se aplica o folie de plastic, apoi se infasoara cu un fular de lana.
Baia de sezut: 100 g de coada-calului se pune in apa rece si se lasa la macerat 12
ore, apoi se incalzeste, se strecoara si se adauga la apa de baie.
Pentru o baie este nevoie de o galeata de 5 litri, plina cu plante proaspete.
Baia se face timp de 20 de minute.
Se poate folosi un lighean mare sau o cadita.
Regiunea inimii trebuie sa fie afara din apa.
Este important ca bolnavul sa fie imbracat.
Sus, in halat de baie, apoi un pulover gros, iar in picioare sosete groase de lana.
Bazinul fiind in apa se maseaza usor, de 2-3 ori, regiunea abdominala de sus in jos., apoi
dinspre lojile renale in jos spre vezica urinara.
Dupa baie nu va stergeti, ci, inca ud, imbracati halatul de baie si stati in pat pentru a
transpira timp de o ora.
Apa de baie se poate utiliza inca de 2 ori, reincalzindu-o.
Tinctura: 10 g de coada-calului proaspata se macereaza in 50 ml vodca de 40 grade.
Se tine la soare sau intr-un loc la cald timp de 14 zile.
Se agita zilnic, apoi se strecoara.
Se poate pune la 1l de vodca si coada-soricelului, galbenele, tataneasa,
traista-ciobanului, cate o mana din fiecare planta.
Compresa de pulpa: Coada-calului proaspata se spala bine si se zdrobeste cu
tocatorul de lemn.
Nume: Coada-soricelului
Nume īn latina: Achillea millefolium
Familie: Compositae
Denumire populara: Alunele, Sorocine
Descriere:
Planta ierboasa, vivace, aromatica, inalta de 20-70 cm si cu tulpina putin paroasa.
Are doua feluri de tulpini aeriene, unele mai groase florifere, foliate, ramificate la
partea superioara si terminandu-se cu capitule formate din flori mici si altele sterile,
purtand numai frunze.
Frunzele sunt alterne, sesile, lanceolate, penat-sectate, mai mult sau mai putin paroase
si cu miros aromat si gust amar astringent.
Florile sunt grupate in capitule ovoide reunite la randul lor in corimb la extremitatea
tulpinii.
Fiecare capitul contine 5-6 flori marginale pentamere, ligulate, tridintate, de culoare
alba, uneori roza pana la rosie si flori interioare regulate, tubuloase cu 5 stamine.
Fructul este o achena.
Recoltare:
De la ceasta planta se recolteaza florile, culese la amiaza, -Flores millefolli - fara
peduncul, in timpul infloririi, sau planta intreaga fara radacina.Infloreste in luna
iunie, pana in septembrie.
Uscarea se face la umbra, in incaperi aerisite sau in aer liber, pe rame acoperite cu
hartie. Florile nu trebuie sa aiba fructificatii si nici peduncule.
Culoarea florilor dupa uscare trebuie sa fie alba-galbuie.
Principii active: Ulei volatil, cineol, borneol, pinen, limonen, cariofilen,
azulen, achileina, acid achileic, acizi organici, formic, acetic, proionic, valerianic,
alcool etilic, metilic.
Actiune farmaceutica:
Intern: Bronhodilatator, expectorant, antispastic bronsic, diminueaza secretiile
gastrice, dezinfectant si calmant gastrointestinal, antispastic biliar, decongestiv
hemoroidal, analgetic, hemostatic.
Extern: Calmant antiinflamator si dezinfectant (bai sau comprese).
Indicii terapeutice:
Anorexie, enterocolite, gastrita, colici hepatice, bronsite, hipermenoree, dismenoree
(regleaza hemoragiile abundente si calmeaza durerile), hemoroizi, cistite.
Pentru viermi intestinali - infuzie de 10 g din planta la 100 ml apa. Se bea dimineata
inainte de masa.
Se recomanda si in starile alergice.
Extern: In arsuri, plagi supurate, ulcere varicoase, eczeme, sub forma de bai sau
comprese, iar in abscese dentare, gargara.
Pentru bai, 30-60 g planta la 1 l de apa.
Se adauga si radacina de tataneasa.
Are proprietatea de a regenera tesuturile.
Pentru hemoroizi, se recomanda un amestec de coada-soricelului cu frunze de urzica,
intern, 2-3 cani pe zi.
Planta are o mare importanta pentru afectiunile genitale ale femeilor, recomandandu-se
cure cu ceai de coada-soricelului. In cazuri de cancer uterin, se beau 4 cani de ceai pe
zi.
In anexite, baile de sezut cu coada-soricelului vindeca.
Este indicat si in: enurezis, leucoree(scurgeri albe), recomandandu-se 2 cani de ceai pe
zi.
Pentru fibron uterin, se vor face bai de sezut cu ceai de coada-soricelului.
Fetele tinere, carora nu le-a venit menstruatia, li se recomanda o cana de ceai de
coada-soricelului, pe stomacul gol, inainte de masa de dimineata pana la instalarea
ciclului.
Pentru femeile care sunt la menopauza, ceaiul este calmant. In nevrite, se fac bai de
maini si de picioare cu coada-soricelului.
Ceaiul este indicat si in ameteli, greata, dureri oculare, lacrimare, cefalee.
Migrena cauzata de schimbari de vreme este adesea ameliorata dupa o cana de ceai de
coada-soricelului, baut cald, cu inghitituri rare.
Daca ceaiul se bea regulat, migrena poate disparea.
Actioneaza direct asupra maduvei osoase, stimuland reinnoirea sangelui.
De aceea, se recomanda in afectiuni ale maduvei osoase, leucemii.
Se bea ceai, se fac bai si frectii cu tinctura de coada-soricelului. In cancer pulmonar,
se recomanda ceaiul de coada-soricelului, baut dimineata si seara, impreuna cu radacini de
obligeana, care se mesteca in timpul zilei.
Ceaiul este eficient si in: hemoroizi care sangereaza, hematemeza, melena, arsuri la
stomac (pirozis).
Ceaiul remediaza lipsa de apetit, elimina balonarea si crampele stomacale, este util in
afectiuni ale ficatului, inflamatii ale tractului gastro-intestinal s reglementeaza
scaunele.
Deoarece coada-soricelului ajuta in afectiuni circulatorii si spasme vasculare, se
recomanda in cardiopatia ischemica (angina pectorala).
Este indicat si in afectiuni renale.
O alifie preparata din flori de coada-soricelului se utilizeaza pentru hemoroizi.
Baile de sezut sau spalarea cu un decoct elimina mancarimile vaginale (prurit vulvar).
Mod de utilizare:
Infuzie: 250 ml apa fiarta se toarna peste o lingurita cu varf de planta.
Se lasa 1/2 de minut si se strecoara.
Tinctura: Florile de coada-soricelului, culese pe vreme insorita, se aseaza
intr-o sticla, se toarna peste ele vodca de 40 grade, apoi se lasa acoperite la soare,
timp de 14 zile, dupa care se strecoara.
Alifia de coada-soricelului: 90 g de unt nesarat sau untura se pun la
incalzit, se adauga 15 g flori de coada-soricelului proaspat culese si taiate fin si 15 g
frunze de zmeur, taiate fin.
Se amesteca pana se topeste grasimea si se iau de pe foc.
Se lasa 12 ore acoperite. In ziua urmatoare se reincalzesc, se strecoara printr-o bucata
de panza si se toarna in borcane curate, pastrandu-se in frigider.
Baia de sezut: 100 g de coada-soricelului (planta intreaga) se lasa la
macerat in apa rece, timp de 12 ore, dupa care se incalzeste pana la fierbere si se adauga
in apa de baie.
Nume: Feniculul
Nume īn latina: Foeniculum vulgare
Familie: Umbelliferae
Denumire populara: Moluza, Anason-mare, Chimen-dulce, Anason-dulce,
Secarea-de-gradina
Descriere:
Planta erbacee, bianuala sau perena.
Are tulpina dreapta, inalta pana la 2m, cilindrica, fin striata longitudinal, fistuloasa
si ramificata, incepand de la baza.
Frunzele de la baza au petiol lung.
Sunt intregi, rotunde, in forma de rinichi si creste.
Frunzele pedunculare dinspre varf sunt trifoliate.
Florile, galben-aurii, sunt mici, regulate, pentamere si dispuse in umbele mari terminale.
Fructele sunt ovoidale, putin turtite lateral.
La maturitate, au culoare cenusie sau brun-verzuie, cu miros placut, caracteristic, aromat
si gust dulceag, usor arzator.
Raspāndire: Este o planta de cultura.
Produs vegetal:: Fructele.
Principii active: Ulei volatil - anetol, estrogal, fencone, lipide, aleurona,
zaharuri, mucilagii, substante amare.
Actiune farmaceutica:
Antiinflamator, antiseptic, carminativ, sedativ, , diuretic, galactogog, expectorant,
sudorific, antispastic. Atentie! in cantitati mari, la femei, produce hemoragie uterina.
Indicii terapeutice:
Intern: Astm bronsic, bronsite, tuse convulsiva, balonari abdominale, dispepsie,
enterocolita, insuficienta pancreatica, hipogalactie, balonari abdominale, anorexie,
colici abdominale.
Mod de utilizare:
Extern: laringite, faringite, amigdalite, infectii oculare, hematom.
Pentru copii, 5-6 fructe zdrobite, iar la adulti, 1/2 lingurita de fructe - la 200ml apa
clocotita.
Se infuzeaza 1/2 minut si se strecoara.
In stari anexioase, se administreaza urmatorul Rp: fenicul 2g, magheran 2g, menta 2g.
Se infuzeaza 3 minute in 1l apa clocotita.
Apoi se strecoara.
Se bea in cursul unei zile.
Extern: Infuzia obtinuta din 2 lingurite seminte, infuzata 2 minute in 250 ml apa
clocotita, se utilizeaza sub forma de gargarisme, in faringite, amigdalita, sau sub forma
de aplicatii locale (cataplasme), facilitand cicatrizarea plagilor.
Nume: Frasin
Nume īn latina: Fraxinus excelsior
Familie: Cleaceae
Descriere:
Arbore inalt de 1-30m, cu frunze imparipenate, compuse din 7-13 foliole sesile.
Infloreste inainte de a se dezvolta frunzele in aprilie-mai.
Florile sunt lipsite de invelis floral.
Fructul este o samara.
Raspāndire: Creste spontan, prin paduri, lunci etc., locuri umede.
Produs vegetal:: Coaja si frunzele.
Recoltare:
Coaja se recolteaza in aprilie-mai, de pe crengile si radacinile tinere (de cel mult 4
ani).
Frunzele se aduna in mai-iunie.
Daca se folosesc imediat, proaspete, se pot recolta in orice timp al anului.
Uscarea se face la umbra.
Principii active: Manitol, inozitol, cvercetol, acid malic, gume, ulei
volatil.
Actiune farmaceutica: Sudorific, colagog, coleretic, cicatrizant, laxativ,
intiinflamator intestinal, antigutos, antireumatismal, diuretic, astringent.
Indicii terapeutice: In colecistite, angiocolite, ulcer, afectiuni
intestinale, diaree, afectiuni renale, guta, reumatism, boli de piele.
Mod de utilizare:
Infuzie: 1 lingurita de frunze, la 250ml apa clocotita, se infuzeaza 3 minute.
Se strecoara.
Se beau 2-3 cani pe zi.
Decoct: 50g scoarta la 1l apa, se fierbe 4 minute si se infuzeaza 10 minute.
Se beau 3 cani pe zi.
Decoctul este foarte eficient in guta, reumatism, diaree.
Nume: Fumarita
Nume īn latina: Fumaria officinalis
Familie: Fumariceae
Denumire populara: Fumul-pamantului, Iarba-de-curca, Saftarea
Descriere:
Planta anuala, pitica, ierboasa, inalta de 20-70 cm, glabra, cenusie.
Frunzele sunt imparipenate, cu segmente lanceolate, verde pal.
Florile sunt rozacee, viorii, purpurii, violete, albe spre baza si rosii la varf, dispuse
in raceme terminale.
Infloreste in mai-septembrie.
Frucetele sunt silicule mici, globuloase.
Raspāndire: Creste prin locuri ruderale sau cultivate.
Produs vegetal:: Planta intreaga fara radacina, recoltata in timpul
infloririi.
Principii active: Acid fumaric, fumarina, alcaloizi, K, tanin.
Actiune farmaceutica:
Sedativ, depurativ, tonic, colagog si coleretic, laxativ, febrifug, aperitiv, calmant,
hipnotic.
Indicii terapeutice:
Astenie, dischinezii biliare, colici biliare, cefalee, actiuni hepatice, constipatie,
obezitate, amenoree, ateroscleroza, febra, hipotensiune arteriala, afectiuni renale,
oligurie, eczema, acnee, artrita.
Mod de utilizare:
Infuzie: Se prepara o infuzie slaba din 3g planta la 1 cana apa clocotita.
Se infuzeaza 3 minute.
Se beau 2 cani cani pe zi.
Ceaiul mai concentrat si folosit in cura prelungita are efect hipotonizant si de pierdere
ponderala.
Trebuie administrat cu prudenta, deoarece in cure prelungite poate avea efect hemolizant.
M.Mulot mentioneaza ca modul de actiune al plantei difera in raport cu timpul de
administrare.
Administrat zilnic, in primele 8 zile are efect tonic, aperitiv, depurativ.
Se fac 2-3 cure de opt zile cu pauza intre cure de 10 zile.
Continuand cura, peste 8 zile, pana la 20 de zile, actioneaza ca si calmant si hipnotic,
determinand somnolenta si o incetinire a circulatiei sanguine.
Decoct: Se prepara din 60g planta care se fierbe 4 minute, in 1/2 l apa, apoi se
lasa sa infuzeze 10 minute.
Se badijoneaza regiunea cu eczema sau acnee de 2 ori pe zi.
Nume: Galbenelele
Nume īn latina: Calendula officinalis
Familie: Compositae
Denumire populara: Calinica, Filimica, Filimina, Galbenele, Hilimica,
Rosioara, Rujulita, Rusnica
Descriere:
Planta erbacee,anuala, cu tulpina ramificata, tufoasa, inalta de 20-70 cm.
Frunzele inferioare aproape spatulate, cele superioare oblongi, lanceolate, atenuate in
petiol, lungi de 5-12 cm, mai mult sau mai putin paroase, pe ambele fete, pe matgini usor
dintate sau aproape intregi.
Flori galben-portocalii sau galben-rosietice sunt dispuse in capitule terminale mari,
alcatuite din flori lingulate tridintate, pe margini de culoare galben-portocalie si flori
centrale tubuloase.
Infloreste din mai pana in septembrie.
Radacina este pivotanta.
Raspāndire:
Planta se gaseste in gradini parasite sau cultivate.
Produs vegetal::
Se utilizeaza numai florile marginale (Flores Calendulae sine receptaculis), fie intregul
capitul (Flores Calendulae cum receptaculis).
Ambele produse au miros slab aromat, gust amarui-sarat.
Recoltare:
Se culeg si tulpinile si frunzele.
Recoltarea trebuie sa se faca pe vreme insorita, cand puterile curative sunt potentate la
maximum.
Exista mai multe varietati cu capitulele complet acoperite cu petale, cu stamine de
culoare inchisa sau deschisa.
Valoarea medicinala este aceeasi.
Pot fi culese proaspete din gradina si utilizate.
Se culeg din luna iunie pana toamna tarziu.
Principii active:
Saponozide, caroten, calendulina, flavonoide, principii amare, mucilagii, gume, rezine,
ulei volatil.
Actiune farmaceutica:
Sudorific (creste secretia sudorala), colagog, coleretic, cicatrizant, sedativ,
antiinflamator, gastrointestinal, emolient, bactericid si antitrichomoniazic.
Indicii terapeutice:
Dischinezii biliare, ulcer gastric si duodenal, dismenoree, anterocolite.
Ceaiul, ca depurativ al sangelui, este de mare ajutor in hepatita acuta (virotica), baut
in cantitati de 2-3 cani pe zi.
Ulceratii canceroase, tumorile canceroase, ranile supurande care nu se vindeca, se spala
cu o infuzie din parti egale de galbenele si coada-calului.
Se va utiliza o lingura cu varf din acest amestec la 1/2 l apa.
Ceaiul este, de asemenea, un bun remediu pentru infectii urinare.
In inflamatia tractului gastro-intestinal (gastroduodenite, colite, ulcere), ceaiul se bea
cate 3 cani pe zi.
Ceaiul facut din flori prospete de galbenele este adjuvant in tratamentul febrei
para-tifoide si P.E.S.
Mod de utilizare:
Infuzie: 1 lingurita cu varf la 250 ml apa. Se beau 4 cani pe zi.
Extern:
Baia de sezut: 2 pumni plini cu planta proaspata sau 100 g planta uscata.
Spalare: Spalaturi vaginale in infectii cu Trichomonas vaginalis, si ca cicatrizant si
antiinflamator in tratamentul plagilor, arsurilor, degeraturilor si al ulceratiilor.
Se pune 1 lingura cu varf de planta la jumatate litru apa fiarta, se infuzeaza 2 minute
(acoperit): se foloseste usor caldut (38 grade C).
Alifia: 500 g margarina, untura sau alta grasime.
Se pun 2 pumni plini cu varf de planta taiata marunt cu cutitul (floare, tulpina, frunze).
Planta se recolteaza cu tulpina si flori, se scurge de apa si se pune in grasimea topita
(sa fie calduta, nu fierbinte).
Se amesteca cu o lingura de lemn si se lasa acoperita 12 ore (cu focul stins).
A doua zi, se reincalzeste si se strecoara prin panza sau tifon.
Scursura se pune in borcan, la frigider.
Aceasta este alifia.
Resturile de planta se pun in alt borcan, la frigider si se folosesc sub forma de
cataplasme, de 3-4 ori.
Alifia se intrebuinteaza in : contuzii, entorse, varice, flebite, ulcere varicoase,
hemoroizi, plagi zdrobite, cicatrice post-operatorii, tumori, adenopatii, fistule,
degeraturi, aesuri, ganglioni mariti, ulceratii la san, chiar daca acestea sunt maligne.
Sucul proaspat: Frunzele, tulpinile, florile se spala si, ude, se pun in centrifuga
de sucuri.
Sucul obtinut se pune intr-o sticluta la frigider si se foloseste pentru badijonaj in caz
de prurit intens, de scabie (raie). Se utilizeaza cu succes in cancerul pielii.
Cu ajutorul alifiei pot fi eliminate cu usurinta si crustele din nas.
Oriunde se aplica compresa cu aperitiv suedez, se da in prealabil cu alifia de galbenele.
In cazul tumorilor, se poate aplica alifie in strat gros. Infectiile fungice in zona
genitala, cu prurit intens (mancarime), se trateaza cu baia cu decoct din planta
proaspata: 5 linguri planta uscata sau 2 pumni plini cu planta proaspata pentru baie, cu
durata de 10 minute.
Plantele se pot folosi de 3-4 ori.
Nume: Hameiul
Nume īn latina: Humulus lupulus
Familie: Cannabaceae
Descriere:
Este o planta vivace, cataratoare pe arbori.
Tulpina lui este aspra, urcatoare si agatatoare, iar frunzele sunt petiolate, cate 2 la
nod (opuse) si cu 3-5 lobi, ca si frunzele vitei-de-vie, crestate si cordate la baza.
Are doua feluri de flori (mascule si femele).
Florile femele sunt formate din numeroase frunzulite galbene-verzui, asezate in jurul
axei.
Ele sunt grupate in inflorescente de forma ovala (conuri sau strobuli) si au o lungime de
2-3 cm.
Florile mascule sunt verzi, dioice, dispuse in ciorchine pe planta.
Fructele sunt globuloase, putin turtite, de culoare brun-deschis si cu o grosime de cca 2
mm.
La baza bracteelor (frunzulitelor) si pe suprafata frunzelor se gasesc numeroase glande de
culoare galben-portocalie, care contin un ulei rasinos, cu miros caracteristic.
Raspāndire: Creste prin lunci, cranguri, paduri, zavoaie, pe langa ziduri,
garduri etc.
Produs vegetal::
Se admit numai conurile, care, dupa uscare, au culoarea galben-verzuie.
Conurile trebuie sa fie intregi, iar bracteele sa nu fie desfacute de pe conuri, caci in
acest caz se pierde o parte din principiul activ - Lupulina.
Pedunculul sa nu fie mai lung de 1 cm.
Recoltare:
De la Hamei, se recolteaza varfurile vegetative si conurile femele - Summitates et
strobuli lupuli.
Recoltarea se face in timpul infloririi, iunie-august.
Se culeg in cosuri sau saculete, ca sa nu se preseze si sa nu se incalzeasca. Imediat dupa
recoltare, ele trebuie scoase din cosuri sau saci si tinute la umbra intr-o incapere
curata, pentru a se racori.
Dupa ce se racoresc, conurile se intind in straturi foarte subtiri, pentru a se usca
perfect.
In nici un caz conurile nu se pun la uscat fara sa fi fost in prealabil racorite
(vanturate usor cu mana).
In caz contrar, dupa uscare, ele capata o culoare bruna, drogul pierzand din valoare.
Astfel uscat, drogul se pastreaza in lazi captusite cu hartie, bine presat, puse in
incaperi uscate si intunecoase.
Principii active:
Conurile contin ulei volatil, sescviterpene, ester valerianic, rezine, lupulina, humulona,
substante minerale, tanin, derivati flavonici, substante estrogene.
Actiune farmaceutica:
Antispastic, stimuleaza secretia gastrica, diuretic, antituberculos, bacteriostatic,
actiune moderata asupra functiilor genitale: se utilizeaza in combaterea blenoragiei,
onanismului, spermatoreei (prin actiunea lupulinei). Extern: antiseptic.
Indicii terapeutice:
Insomnie, tuberculoza, anorezie, nevroze cu anxietate, trichomanas vaginalis, acnee,
seboree.
Mod de utilizare:
Intern:
Infuzie: sedativ- 1 ligura si jumatate de conuri la 200 ml apa clocotita, se bea
fractionat in 3 reprize in decursul unei zile. Infuzarea este de 2 minute; somnifer - 1
lingura de conuri la 200 ml apa clocotita. Infuzare 2 minute.
Se bea seara la culcare.
Tinctura: 10g conuri se macereaza in 90 ml alcool de 40 grade.
Se administreaza 2-4 g pe zi.
Extern:
Infuzie: Acnee, seboree, 4g% sub forma de comprese, spalaturi vaginale 8g%.
Lastarii tineri sau varfurile vegetative constituie un medicament antiscorbutic si
diuretic, in alimentatie se utilizeaza drept leguma, ca si sparanghelul.
Pe inflorescentele femele, se afla niste glande, care se desprind usor de planta, dand o
pulbere fina galbena: lupulina, care se utilizeaza ca medicament.
Are proprietati tonice, stomahice si diuretice.
Nume: Hreanul
Nume īn latina: Cochlearia armoracia
Familie: Crucifere
Denumire populara: Chrean, Hirean, Irean, Radacina salbatica
Descriere:
Planta ierboasa, perena, cu rizom gros, carnos si frunze inegal sectat-penate.
Florile sunt mici, albe, dispuse in recem paniculat.
Fructele sunt silicule globuloase sau ovale.
Raspāndire: Cultivata sau salbatica prin locurile de cultura.
Produs vegetal:: Radacina.
Recoltare: Se aduna in octombrie-noiembrie.
Mod de utilizare:
Se utilizeaza ca atare, fiind un bun condiment.
Sub forma de otet de hrean, se utilizeaza in tratarea acneei.
Nume: Ienuparul
Nume īn latina: Juniperus communis
Familie: Abietaceae
Denumire populara: Ialovat, Cetina, Janibahar
Descriere:
Arbust de 1-2 m inaltime, cu frunze triplu verticilate, aciculare, tepoase, intotdeauna
verzi, asezate aproape perpendicular pe ramuri.
Florile de sex diferit se inchid in aprilie-mai.
Fructul este o baca (baca falsa) neagra, de marimea unui bob de mazare, prezentand
deasupra o crestatura in trei muchii: se coace numai in al doilea an.
Raspāndire: Prin pasuni, locuri stancoase, zavoaie, paduri, mai mult in
etajul montan.
Produs vegetal:: Fructele
Recoltare:
Se recolteaza cand sunt coapte, in lunile septembrie-decembrie, culoarea boabelor trebuie
sa fie neagra.
Pe cat posibil, se aleg fructele normal dezvoltate si coapte, cernandu-le prin site.
Uscarea se face la soare sau in camere incalzite.
Actiune farmaceutica: Aperitiv, antialgic, diuretic, antigutos, antiseptic,
emenogog.
Indicii terapeutice:
Anorexie, artrita, reumatism,, guta, infectii ale tractului biliar, prostatita, bronsita
cronica, litiaza renala, tulburari ale ciclului menstrual, leucoree.
Mod de utilizare:
Infuzie: 5g boabe macinate se infuzeaza 5 minute in 250 ml apa clocotita.
Se beau trei cani pe zi.
Tinctura: 100g boabe macinate se macereaza in 1/2 l alcool 45-50 grade, timp de 4-5
zile.
Apoi se strecoara.
Se administreaza 15 picaturi pe zi, in ceai sau supa.
Extern se utilizeaza in reumatism, sub forma de frectii ale zonelor dureroase.
Esenta de ienupar are efect stupefiant si soporific
Nume: Isopul
Nume īn latina: Hysopus officinalis
Familie: Labiatae
Descriere:
Arbust mic cu tulpina lemnoasa, la baza inalt de 30-80cm.
Frunzele sunt intregi, ingust lanceolate.
Florile sunt albastre, rar albe, dispuse in verticile, formand spice unilaterale.
Infloreste in iulie-august.
Raspāndire: Planta ornamentala, creste si in apropierea terenurilor
cultivate.
Recoltare:
Se face culegand plantele inainte sau in timpul infloririi.
Uscarea se face la umbra.
Principii active: Ulei volatil, heterozide, gume, substante amare, compusi
sterolici, compusi triterpenici, hisopina, saponine, colina, tanin, saruri minerale.
Actiune farmaceutica: Behic, expectorant, diuretic, colagog, digestiv,
vulnerar, revulsiv, tonic.
Indicii terapeutice: Bronsite, astm, dispnee, afectiuni renale, dischinezie
biliara, dispepsie, aerofagie, meteorism abdominal, entorse, plagi.
Mod de utilizare:
Infuzie: 1 lingurita cu varf la 250ml apa clocotita, se infuzeaza 3 minute.
Se beau 2-3 cani pe zi indulcit cu miere.
La persoanele cu excitabilitate nervoasa crescuta si la copii, se administreaza doze mai
mici.
Sub forma de comprese, se utilizeaza in entorse.
De asemenea, infuzia se utilizeaza sub forma de gargarisme, in angina.
Sirop de isop: peste 100 g isop se adauga 1 l de apa clocotita.
Se lasa sa infuzeze pana la racire.
Apoi se strecoara si se adauga 1600 g miere.
Se pune la foc sa se incalzeasca si inainte de a da in clocot se ia de pe foc.
Se lasa sa se raceasca.
Se administreaza 4-6 linguri pe zi in afectiuni respiratorii.
Nume: Levantica
Nume īn latina: Lavandula angustifolia
Familie: Labiatae
Denumire populara: Aspic, Levand, Livant
Descriere:
Subarbust inalt de 30-100 cm, cu ramificatii bogate.
Tulpina lemnoasa, patrunghiulara da nastere la ramuri ierboase, anuale.
Frunzele oblonglanceolate sau ingust-lanceolate, sesile, la inceput sunt de culoare aurie,
mai tarziu devenind verzi. Infloreste in iunie-august.
Florile de culoare albastra-violacee sunt dispuse intr-un spic lung, subtire si intrerupt.
Raspāndire: La noi se afla numai cultivata.
Produs vegetal:: Varfurile plantei si florile
Recoltare:
Varfurile florale se culeg in iunie-august, in momentul infloririi, incepand cu anul al
doilea.
Tot in acest timp se culeg si florile separat, cu varfuri si ramuri.
Principii active:
Alcooli, linalol, borneol, geraniol, cineol, derivati cumarinici.
Actiune farmaceutica:
Diuretic, antispasmodic, sudorific, tonic, dezinfectant, febrifug, usor hipnotic.
Indicii terapeutice:
Oligurie, uremie, astenie, anxietate, hiperexcitabilitate nervoasa, guturai, laringita,
bronsita, tuse convulsiva, astm, gripa, stari febrile, insomnie, migrena, leucoree, plagi,
prurit tegumentar.
Mod de utilizare:
Infuzie: 5g planta se infuzeaza 3 minute intr-un litru de apa clocotita.
Se beau 2-3 cani pe zi cu efect calmant. Infuzia mai concentrata, din 20-30 g la 1 l de
apa clocotita, infuzata 3 minute, are efect excitant, sudorific, diuretic, tonic,
dezinfectant.
Tinctura: 100 g flori se macereaza in 1/2 l alcool, timp de 15 zile.
Apoi se strecoara si se pastreaza in sticle bine inchise.
Se utilizeaza sub forma de frectii ale capului, intarind firul de par.
Sub forma de comprese, aplicate 10 minute pe regiunea dureroasa, amelioreaza durerile in
reumatism si contuzii.
Sub forma de gargarisme, cateava picaturi la un pahar de apa calduta, se recomanda in
ulceratii ale mucoasei bucale si ale limbii.
A nu se administra in doze mari, provocand o stare de excitabilitate crescuta, urmata de
deprimare nervoasa si cardiaca, somnolenta, hipotermie.
Nume: Macris-de-padure
Nume īn latina: Oxalis acetosella
Familie: Oscalidaceae
Denumire populara: Clopotei-fermecati, Trifoi-acru
Descriere:
Macrisul de padure creste din abundenta in paduri, unde, cu frunzele sale de culoare verde
deschis si frumoasele flori albe, acopera solul.
Este o planta mica, avand tulpina taratoare.
Frunzele sunt trifoliate.
Florile au culoare alba, sunt scurt pedunculate si dispuse in capitule aproape globuloase.
Capitulele sunt prinse cate unul in varful pedunculelor axilare.
Indicii terapeutice: Boala Parkinson.Se bea suc, 2-3 picaturi, in ceai de
coada-soricelului, cu inghitituri rare.Extern, se frictioneaza coloana vertebrala.
Mod de utilizare:
Infuzie: 1 ligurita de frunze proaspat culese la 1/2 litru apa fiarta.
Se lasa sa infuzeze 30 de secunde.
Apoi se strecoara.
Suc proaspat:
Frunzele se spala si se pun in extractorul de sucuri.
Nume: Murul
Nume īn latina: Rubus fructicosus
Familie: Rosacee
Denumire populara: Rug-de-mure, Amura
Descriere:
Este un arbust prevazut cu spini drepti sau recurbati.
Tulpina este anguloasa, dreapta sau curbata, cu frunze palmat-compuse, paroase pe fata
interioara.
Florile albe sau roze, dispuse corimbifer, se deschid in iunie-iulie.
Fructele carnoase, compuse, negre, sunt placute la gust, dulci, acrisoare.
Raspāndire: Planta este comuna prin paduri, tufisuri, locuri necultivate
etc.
Produs vegetal:: Frunzele si fructele.
Recoltare:
Frunzele se aduna in mai-iunie si se usuca la umbra.
Fructele se culeg coapte.
Principii active: Vitamina C, tanin, flavone, acizi organici.
Actiune farmaceutica: Astringent, antiseptic, antidiareic, hemostatic,
diuretic, vulnerar, antiinflamator.
Indicii terapeutice:
Diaree, colite, gingivite, gastroenterite, fistule anale, leucoree, afectiuni renale si
ale vezicii urinare.
Mod de utilizare:
Intern:
Infuzie, 1 lingurita la 250ml apa.
Extern:
Gargarisme - se face gargaracu o infuzie mai concentrata (2 lingurite la 1 cana de
apa), de 2-3 ori pe zi.
Sub forma de cataplasme se utilizeaza in hemoroizi sau fistule anale.
In leucoree, se recomanda irigatii vaginale cu o infuzie concentrata de frunze de mur.
Fructele sunt consumate ca atare, fiind bogate in vitamina C si zaharuri naturale.
Nume: Musetelul
Nume īn latina: Matricaria chamomilla
Familie: Compositae
Denumire populara: Romanita, Matricea, Moruna, Romanita bruna
Descriere:
Planta ierboasa, anuala, spontana, cu tulpina ramificata spre varf si inalta de 20-30cm.
Frunzele neparoase (glabre) de doua ori penat-compuse (bipenat-partite), foliolele
(segmentele) lineare.
Florile mici, grupate in capitule mici de 1,5-2 cm la varful ramurilor.
Florile de pe margini (radiale) sunt albe si lingulate (petalele sunt unite in forma unei
limbi sau lingule), iar cele din mijloc sunt galbene si tubulare (petalele sunt reunite
intr-un tub cinci-dintat la partea superioara).
Musetelul bun are un miros caracteristic si penetrant, deosebindu-se de celelalte apecii
inrudite prin aceea ca are receptaculul capitulului (extremitatea superioara a
pedunculului, pe care sunt situate florile) bombat, conic, gol in interior (fistulos), iar
printre flori, care se desfac usor de pe receptacul, nu exista bractee sau paiete
(frunzisoare mici solzoase).
Fructele sunt achene, nearipate.
Raspāndire:
Musetelul creste prin locuri cultivate si necultivate.Infloreste in lunile mai pana in
septembrie.
Produs vegetal::
Florile, fara peduncul, recoltate in lunile mai-august.
Recoltare:
Recoltarea se face pe timp uscat, dupa ce se ridica roua.
Florile ofilite nu se culeg.
Recoltarea se face cu piepteni speciali sau cu mana, adunand capitulele florale.
Florile se intind la umbra, pentru a se racori, apoi sunt date la vanturatoare, pentru a
se indeparta corpurile straine si praful.
Dupa aceasta, florile se dau prin ciur, pentru selectionarea si uniformizarea lor.
Astfel, se indeparteaza florile mici si cele care au fost recoltate cu peduncul.
Operatia de inlaturare a florilor cu peduncul se face usor printr-o miscare speciala a
ciurului de jos in sus.
In felul acesta , florile cu peduncul ies la suprafata, se aduna apoi cu mana si se
indeparteaza.
Uscarea florilor se face in uscatorii sau in poduri bine aerisite, intinse pe hartie in
straturi foarte subtiri.
Daca se usuca in poduri, ele trebuie intoarse ca sa nu se mucegaiasca.
Acest lucru trebuie facut insa cu foarte multa atentie, pentru ca florile sa nu se
faramiteze.
Principii active:
Ulei volatil, azulen, chemazulen, flavonozide, colina, matricina, epigenina, umbeliferona,
acid salicilic, rezine, fitosterine, substante de natura cumarinica cu actiune
spasmolitica.
Actiune farmaceutica:
Anestezic, dezinfectant, antiinflamator, antiseptic, bacteriostatic, bactericid, sedativ,
carminativ, antispastic, gastric si intestinal, cicatrizant, sudorific, antidiareic.
Nu este nici o exagerare cand musetelul este numit ca "un leac pentru orice
boala", in special pentru copii.
Indicii terapeutice:
Gastrite, enterocolite, diaree, balonari, colici intestinale, dismenoree (tulburari
menstruale), amenoree, insomnii, orhite, nefrite, conjunctivite, gingivite, abscese.
Mod de utilizare:
Baile si spalaturile cu musetel sunt indicate in stare de epuizare, pentru efectul
sedativ.
Musetelul stimuleaza peristaltismul intestinal, fara a provoca purgatie si de aceea este
indicat in hemoroizi, atat intern sub forma de ceai, cat si extern - alifia de musetel.
In sinuzite, se fac inhalatii cu abur de musetel, iar in nevralgii, se fac frectii cu ulei
de musetel.
Uleiul de musetel indeparteaza oboseala membrelor, iar florile fierte aplicate pe o vezica
bolnava, sub forma de terci, diminueaza durerea.
Se poate aplica ulei cald in ureche, 2-3 picaturi, de 2 ori pe zi.
Uleiul de musetel este folosit de asemenea in masajul membrelor paralizate.
Nume: Nalba
Nume īn latina: Malva vulgaris
Familie: Malvaceae
Denumire populara: Casul popii, Cas, Nalba-marunta, Nalba-mica
Descriere:
Nalba cu frunze mici, nalba mica (casul popii), creste pe zidurile vechi pe langa drumuri,
pe terenurile parasite, pe langa garduri.
Este o planta anuala, cu tulpina partial taratoare.
Frunzele sunt aproape rotunde, dintate, iar florile, de culoare roz, asezate cate una sau
mai multe la subtioara frunzelor.
Fructul este o capsula de forma unui cas.
Se recolteaza frunzele, florile, tijele, din iunie pana-n septembrie.
Deoarece prin uscare mucilagiul se pierde, cel mai bine este sa se utilizeze nalba cat mai
proaspata.
Are valoare si planta uscata.
Nalba-mare (nalba-alba), Althae officinalis, este o planta ierboasa, vivace, inalta de
80-150 cm, ramificata si acoperita cu peri moi.
Radacina este groasa, fuziforma, galbuie la exterior si alba in interior, cu striuri
longitudinale.
Frunzele sunt alterne, ovale, intregi sau lobate.
Cele superioare au trei lobi, iar cele inferioare, 5 lobi.
Sunt moi, carnoase si lung petiolate.
Atat tulpina, cat si frunzele sunt alb catifelate, datorita perilor fini, scurti.
La subtioara frunzelor si la extremitatea ramurilor, se gasesc florile mari, lung
pedunculate, de culoare alba sau usor roz (2,5-3 cm in diametru), cu petale slab stirbite
la varf.
Caliciul dublu, cel extern cu 6-9 lobi.
Florile sunt regulate, pentamere.
Fructul - capsula - turtit; atat frunzele cat si radacina au un miros slab caracteristic
si gust mucilaginos.
Infloreste din iulie pana in septembrie.
Creste prin locuri umede, uneori slab saruturoase, in luncile apelor, pe marginea
raurilor, mai ales in regiunea Dunarii.
Recoltare:
Se recolteaza florile, frunzele si radacinile decorticate.
Florile si frunzele se recolteaza fara codite, in lunile iulie-august.
Se ususca la umbra in incaperi aerisite, intinse in straturi subtiri.
Dupa uscare, florile se pastreaza in saci de hartie sau lazi captusite cu hartie, iar
frunzele in sacu de panza.
Radacinile se recolteaza cand ajung la 10-15 cm lungime, adica de la plante care au cel
putin 2 ani.
Recoltarea lor se face in lunile martie-aprilie si octombrie-noiembrie.
Dupa recoltare, radacinile trebuie decorticate (curatate de coaja pana la stratul alb,
taiate in fragmente mici si uscate la soare ori in incaperi incalzite, la 40 grade C).
Inainte de uscare, nu se spala.
Dupa uscare, radacinile se pastreaza in saci de panza sau hartie, in incaperi uscate.
Principii active:
Radacina: mucilagii, acizi uronici, amidon, zaharuri, asparagina, pectine, betaina, tanin,
substante rezinoase. Florile si frunzele contin: flavonoide, tanin si mucilagii.
Florile trebuie sa fie de culoare alb-roz si sa aiba calciu.
Frunzele trebuie sa fie de culoare verde, sa nu aiba petiolul mai lung de 2 cm; nu se
admit resturi de tulpina. Radacina trebuie sa fie de culoare alba, dupa decorticare.
In acelasi scop si avand aceleasi principii active, se mai folosesc si frunzele si florile
recoltate de la Nalba de cultura.
Actiune farmaceutica:
Secretolitic, emolient, expectorant, antiinflamator al aparatului respirator, renal si
gastro-intestinal.
Indicii terapeutice:
Glosite, laringite acute, bronsite, traheite, infectii renale, rani, ulcere, amigdalite.
In caz de rani deschise, baile de nalba impreuna cu frunze proaspete de patlagina sunt
eficiente.
In cancer de laringe, chair atunci cand prezinta afonie (lipsa vocii), nalba este
eficienta.
Se face gargara cu ceai de nalba caldut in timpul zilei, iar resturile de la ceai,
amestecate cu faina de orz, se pun ca prisnita peste noapte in regiunea gatului.
Se vor utiliza 2 1/2 l ca ratie zilnica.
Planta se marunteste, se tine peste noapte in apa rece (1 lingurita cu varf de planta la o
cana de 250 ml apa rece).
Dimineata se strecoara si se incalzeste usor pe baia de apa calda, apoi se pastreaza
intr-un termos.
Se beau 4 cani pe zi.
Cu restul ceaiului se face gargara.
Pentru senzatia de uscaciune a cavitatii bucale, ceaiul de nalba se utilizeaza frecvent
sub forma de gargara.
Mod de utilizare:
Infuzie, macerat: o lingura cu varf de planta la 1/4 litru de apa se tine peste
noapte in apa rece si se incalzeste usor dimineata (30-40 grade C).
Baia de maini si de picioare: un pumn cu varf de nalba se lasa la inmuiat, intr-o galeata
cu 5 l apa rece timp de 12 ore. In ziua urmatoare se incalzeste putin (30-40 grade C).
Baia dureaza 20 de minute.
Prisnita: Reziduul de la prepararea ceaiului se incalzeste putin in apa, se
amesteca cu faina de orz, se pune peste o bucata de panza si se aplica calda.
Nume: Nucul
Nume īn latina: Juglans regia
Familie: Juglandaceae
Descriere: De la acest arbore se recolteaza in scopuri medicinale frunzele si
cojile verzi ale fructelor.
Raspāndire: Arbore fructifer cultivat, dar creste si salbatic.
Produs vegetal:: Frunzele, cojile verzi ale fructelor.
Recoltare:
Frunzele se recolteaza in lunile iunie-iulie si se usuca la umbra intinse in straturi
subtiri.
Frunzele trebuie ferite de lumina, deoarece se innegresc.
Cojile fructelor se recolteaza cand se bat nucile si se usuca intinse in straturi foarte
subtiri.
Frunzele uscate trebuie sa-si pastreze culoarea, sa nu fie innegrite si sa nu aiba petiol.
Cojile nu trebuie sa fie patate sau innegrite (se recolteaza inainte de a deveni maronii).
Principii active:
Taninuri, cantitati mici de ulei volatil, un principiu amar, jugladina si o
oxinaftochinona, juglona, vitamina C, caroten, tirozina, tanin, alcool galic, acod elagic,
substante minerale.
Actiune farmaceutica:
Depurativ, astringent, antileucoreic, hipoglicemiant, antieczematos, antiinflamator,
antiseptic urinar.
Indicii terapeutice:
Intern: Enterita acuta, hepatita, diabet, diaree, infectii renale, eczeme,
furunculoza, amigdalita, osteomielita, panaritiu.
In diaree: 1 lingurita de frunze peste care se toarna 250 g apa fiarta, se
infuzeaza jumatate de minut si se strecoara.
Extern:
Decoct - 15 g frunze la 200 ml apa, se utilizeaza pentru gargara in stomatite.
Alifie pentru rani: Se macereaza 15g frunze maruntite in 100 ml ulei de floarea
soarelui, la temperatura camerei.
Dupa 7 zile, vasul in care se afla acest amestec se pune pe baia de apa in fierbere si se
lasa timp de 3 ore.
Se strecoara lichidul prin tifon sau panza, i se mai adauga 15g ceara de albine si se pune
din nou pe baia de apa timp de 30 minute.
Se ia de pe foc si se amesteca pana la racire.
Sub forma de comprese, frunzele se folosesc si in tenuri grase.
In scabie si matreata se fac spalaturi cu decoct de frunze verzi.
Ca apa de gura, se foloseste in stomatite, gingii inflamate, infectii ale gatului si
laringelui.
Un decoct concentrat de frunze, adaugat la apa de baie, se utilizeaza pentru degeraturi.
In caderea parului, se maseaza frecvent pielea capului cu decoct de frunze de nuc.
Mod de utilizare:
Infuzie: 250 ml apa clocotita se toarna peste 1 lingurita cu varf de frunze fin
taiate, se infuzeaza 1/2 minut.
Adjuvant pentru baie: 100 g frunze pentru baie: pentru spalaturi, 1 lingurita cu
varf de frunze taiate, la o cana de apa clocotita.
Pentru un decoct puternic, se utilizeaza o cantitate dubla.
Tonicul din nuci verzi: Aproximativ 20 nuci necoapte se taie in sferturi, se pun
intr-o sticla cu gatul larg, apoi se adauga 1l de vodca de 40 grade, astfel incat sa fie
acoperite.
Bine astupate, sticla se tine la soare 2-4 saptamani, sau la soba.
Lichidul se strecoara si se imbuteliaza.
Nume: Odoleanul
Nume īn latina: Valeriana officinalis
Familie: Valerianaceae
Denumire populara: Gusa-porumbelului, Iarba pisicilor, Odoleana
Descriere:
Planta ierboasa, vivace, cu rizom bine dezvoltat vertical,cca 2-5 cm lungime, incojurat de
numeroase radacini fibroase.
Radacinile sunt de culoare galben-bruna la exterior si alba in interior.
Cand sunt proaspete, nu au miros; dupa uscare, capata un miros puternic si foarte
neplacut.
Tulpina este dreapta, fistuloasa, goala in interior, striata (are sentulete in lungime),
inalta de 50-100 cm.
Frunzele imparipenate au foliolele lineare sau liner-lanceolate, de obicei intregi sau
serat dintate.
Florile roz sau albe, dispuse in raceme corimbiforme, terminale, au un miros placut de
vanilie.
Fructul este o achena. Infloreste in perioada iunie-septembrie.
Raspāndire:
Creste prin fanete, tufisuri, pe langa paraie, in locuri umede, in regiunea campiei, a
dealurilor si in cea montana si cultivata.
Produs vegetal:: Radacinile
Recoltare:
Radacinile se aduna primavara, in martie-aprilie, sau toamna, in septembrie-octombrie.
Se vor aduna pe cat posibil radacinile plantelor mai viguroase, prezentand o valoare mai
mare.
Se taie in bucati scurte, se curata bine de pamant si resturi de tulpini fistuloase, apoi
se spala bine si se usuca.
Se pot usca in straturi groase de 2-3 cm, la soare, aer cald, sau chiar la umbra, in
locuri uscate si bine aerisite.
Radacinile adunate din locuri uscate au o valoare mai mare decat cele din locuri umede.
Principii active:
Ulei volatil, valeriant de bornil, formiat de bornil, borneol, alcaloizi, valeriana,
butirat de bornil, rezine, acid formic, acid acetic, tanin, glucozide, acizi
izovalerianici.
Actiune farmaceutica:
Antispastic, sedativ, antiemetic, vulnerar si antialgic local, neurotonic, antidiabetic.
Indicii terapeutice:
Anxietate, palpitatii, aritmie extrasistolica, tahicardie, convulsii la copii, isterie,
epilepsie, astm, distonia neurovegetativa din preclimax, diabet, plagi, contuzii.
Mod de utilizare:
Decoct: 1 lingurita cu varf se fierbe 2 minute in 250 ml apa clocotita.
Apoi se ia de foc si se lasa sa infuzeze 10 minute.
Se beau 2 cani pe zi.
Ca vulnerar si antialgic, se face baia regiunii interesate cu un decoct similar celui de
mai sus.
Nume: Papadia
Nume īn latina: Taraxacum officinale
Familie: Compositae
Denumire populara: Papalunga, Parasita-gainilor
Descriere:
Este o planta mica, ierboasa, vivace.
Radacina este pivotanta, putin ramificata, ajungand uneori pana la 20 cm lungime si 1-2 cm
grosime.
Radacina este alba la interior si brun-deschis la exterior.
Frunzele sunt laceolate, dintate, dispuse in rozeta.
Din mijlocul rozetei de frunze se ridica o tulpina tubulara, care in varf poarta un
capitul floral mare de 2-2,5 cm, de culoare galben-auriu.
Florile sunt ligulate.
Fructele sunt achene, cu rostrul (ciocul) de 3 ori mai lung decat ele, poarta un papus
alb, lung, care se dezvolta in perioada fructuficatiei, dand capitulului o forma
globuloasa.
Intreaga planta contine un suc laptos (latex).
Infloreste din luna aprilie pana in septembrie.
Raspāndire:
Creste pretutindeni, din regiunea de ses pana-n cea muntoasa, prin fanete, pasuni, livezi
si pe langa drumuri.
Produs vegetal::
Frunzele, care se recolteaza primavara (mai-august).
Primavara au cantitatea cea mai mare de principii active: tijele (se recolteaza in timpul
infloririi), radacinile se recolteaza primavara devreme (martie-mai) sau toamna
(septembrie-noiembrie), intreaga planta impreuna cu radacinile, fara flori si fara
fructificatii, se recolteaza primavara inainte sau in timpul formarii bobocilor florali,
in lunile aprilie-septembrie.
In aceasta perioada, adica primavara inainte de inflorire, planta are cea mai mare
cantitate de latex.
Radacinile recoltate se curata de pamant si se despica in lungime.
Uscarea se face la umbra in incaperi incalzite sau la soare, intinse in straturi subtiri.
Se pot pastra si proaspete, in pivnite, in nisip.
Radacinile uscate absorb cu usurinta apa si sunt usor atacate de insecte, de aceea ele se
vor conserva la loc uscat.
Cercetarile de laborator arata ca in lunile iulie-august radacinile contin cantitati
ridicate de principiu amar (taraxacina), atingand maximum in luna noiembrie.
In luna august, radacinile au cca 40% inulina, un alt principiu activ de baza.
Primavara, aceasta substanta se gaseste numai in proportie de 1-2%.
In schimb, radacinile de primavara contin mai multa colina si latex.
Radacinile recoltate se lasa 2-3 zile la soare pentru a se vesteji si cicatriza ranile
provocate in urma taierii coletului si a radacinilor subtiri.
Pe cat este posibil, radacinile nu se vor scurta, deoarece, prin taiere, latexul se
scurge, diminuand valoarea terapeutica a produsului.
Principii active:
Principiu amar- taraxacina-, pectine, vitamina B, C, steroli.
Radacinile: Alcooli triterpenici, fitosteroli, vitamine B1, C si D, inulina, tanin,
rezine, colina, taraxacina, acid nicotic.
Actiune farmaceutica:
Colagog, coleretic, alcanilizant, laxativ, diuretic, venotonic, astringent.
Indicii terapeutice:
Gastrite hiperacide, dischinezii biliare cu tulburari intestinale, obezitate, guta,
reumatism, ateroscleroza, varice, ulcer varicos.
Primavara este indicata cura de tije prospete de papadie.
Se face o cura de 14 zile, cu 6 tije pe zi.
Capitulul floral se indeparteaza numai dupa spalarea tijei.
La inceput au un gust amar, apoi devin fragede si suculente.
Cat timp planta este inflorita, diabeticilor li se recomanda sa manance zilnic 10-15 tije
florale.
Cura ajuta la eliminarea calculilor biliari, stimuland functia vezicii biliare.
Mod de utilizare:
1 lingurita cu varf de radacina se pune in 250 g apa rece si se lasa la macerat 12 ore;
dimineata se incalzeste pana la fierbere si se strecoara.
Aceasta cantitate se bea cu inghitituri mici, rare, cu 30 de minute inainte de masa de
dimineata si la 30 minute dupa masa de dimineata.
Salata:
Se prepara din radacini si frunze proaspete.
Tijele: 6 tije florale se mananca zilnic timp de 2 saptamani.
Nume: Pelinul
Nume īn latina: Artemisia absinthium
Familie: Compositae
Denumire populara: Pelinul-alb, Pelinul-brun, Pelin-de-Rusalii
Descriere:
Planta perena, ierboasa, foarte mirositoare, cu tulpina lemnoasa la baza.
Frunzele bazale sunt tripenat sectate, iar cele tulpinale se simplifica treptat spre varf
fiind de culoare argintie.
Florile, foarte mirositoare, sunt galbene, dispuse in mici capitule globuloase, grupate in
raceme terminale.
Infloreste in iulie-septembrie.
Fructul este o achena.
Intreaga planta are o nuanta stralucitoare argintie si un gust amar si miros puternic.
Raspāndire: Creste prin locuri necultivate si uscare, livezi, campuri,
dealuri, pe langa locuinte, garduri, drumuri etc.
Produs vegetal:: Frunzele si varfurile tulpinale inflorite.
Recoltare:
Frunzele se culeg inainte de inflorire, in mai-iunie, iar ramurile florifere, in
iulie-august, cand sunt complet inflorite.
Uscarea se face la umbra, in straturi subtiri, in locuri uscate si in locuri bine
aerisite.
Principii active: Ulei volatil - azulen, tuiona, tuiol; principii amare,
artamarina, artamarinina, artamaridinina.
Actiune farmaceutica: Tonic, aperitiv, antispastic, antidiareic, antipiretic,
antihelmintic, regleaza menstruatia.
Indicii terapeutice: Anemie, covalescenta, diaree, febra, osiuraza,
ascaridoza, tulburari ale menstruatiei.
Mod de utilizare:
Infuzie: 1 lingurita de planta se infuzeaza 3 minute in 250 ml apa clocotita.
Se strecoara.
Se beau 2 cani pe zi, indulcit cu miere.
Pulbere antihelmintica si febrifuga: Rp. Pelin ... 2g, Roinita ... 2g, Anason ... 0,5g.
Se administreaza in 2 prize pe zi.
Utilizarea pelinului in tratamentul diverselor afectiuni se face in cure scurte de 8 zile.
Atentie la dozare: supradozarea provoaca migrena, ameteli, inflamatii ale mucoasei
digestive.
Nu se administreaza la gravide, femei care alapteaza, ulcerosi.
Nume: Poroinicul
Nume īn latina: Orchis morio
Familie: Orchidaceae
Denumire populara: Bujor, Untu-vacii, Salep
Descriere:
Planta ierboasa, perena, inalta de 25-40cm, cu tuberculi bine dezvoltati.
Tulpina este simpla, erecta, cu frunze oblonglanceolate.
Florile sunt liliachii, dispuse in racem terminal.
Raspāndire: Fanete, pasuni, tufisuri etc.
Produs vegetal:: Se utilizeaza tuberculii.
Recoltare: Se recolteaza toamna sau primavara.
Principii active: Substante mucilaginoase.
Actiune farmaceutica:
Emolient, antiinflamator, antidiareic.
Medicina populara atribuie plantei proprietati afrodisiace, recomandand planta in
tulburari de dinamica sexuala.
Indicii terapeutice: Catar intestinal, colita, diaree, covalescenta.
Mod de utilizare:
Decoct: 2g de tuberculi se fierb trei minute in 250ml apa sau lapte.
Apoi se infuzeaza 10 minute.
Se administreaza 2-3 cani pe zi.
Nume: Porumbul
Nume īn latina: Zea Mays
Familie: Gramineae
Raspāndire: In tara noastra se cultiva pe suprafete intinse numeroase soiuri
de porumb.
Produs vegetal::
Terapeutic, se utilizeaza numai stilurile stigmatele - Stigmata Maydis, cunoscute si sub
denumirea de matase de porumb, recoltata in timpul infloririi, sau cel tarziu, cand
porumbul este "in lapte".
Se recolteaza inainte ca polenul sa cada din flori si se usuca la umbra.
Produsul uscat in strat subtire, se prezinta sub forma unor filamente lungi pana la 20cm,
grose de aproape 0.5mm, de culoare galben deschisa sau bruna, fara gust si cu miros
caracteristic.
Principii active:
Saruri de potasiu si calciu, bioxid de siliciu, saponine, ulei volatil, alantoina,
vitamina C, E, K.
Actiune farmaceutica:
Diuretic, hemostatic, antiinflamator, colagog.
Daca este nevoie de un diuretic singur, atunci beti ceai de matase de porumb, care este si
un mijloc eficient in cura de slabire.
Daca matasea de porumb se pune la pastrat incomplet uscata ea isi pierde calitatile
diuretice si devine laxativa.
Indicii terapeutice:
Artrita, colecistita, dischinezie biliara, hepatita cronica, litiaza biliara si renala ,
nefrite, cistite, guta, reumatism, obezitate, enurezis, dismenoree, hemoragie. In colici
renale si enurezis, se ia o lingura de ceai la fiecare 3 ore.
Mod de utilizare:
Infuzie: 250ml apa fiarta se toarna peste o lingurita matase porumb, se infuzeaza
jumatate de minut.
Nu se indulceste.
Se beau 3-4 cani pe zi.
Nume: Rostopasca mare
Nume īn latina: Chelidonium majus
Familie: Papaveraceae
Denumire populara: Negelarita, Rostopast, Iarba-de-negi
Descriere:
Rostopasca mare nu are nici o legatura cu Rostopasca mica - Ranunculus ficaria
(grausorul). Se aseamana doar prin culoarea florilor.
Rostopasca mare este planta erbacee, perena, erecta, foarte raspandita pe langa case, pe
langa ruini, tufisuri si paduri umbroase pe versanti sudici.
Planta inteaga contine lapte (latex), galben-portocaliu, acru si veninos.
Tulpina inalta de 30-80 cm, este foarte ramificata si poarta frunze mari, alterne,
imparipenate, verzi pe partea superioara, cu nuante albastrui pe fata inferioara; frunzele
bazale sunt petiolate, iar cele din partea superioara a tulpinii, sesile.
Frunzele se aseamana cu cele de stejar.
Fructul este o capsula.
Florile sunt galbene, reglate si reunite in umbrele terminale la extremitatea ramurilor,
fiecare floare avand 2 sepale, 4 petale si numeroase stamine.
Chiar daca vara este secetoasa, iar solul arid, daca se rupe tulpina, sucul
galben-portocaliu continua sa curga.
Iarna, aceasta planta poate fi gasita sub zapada.
Produs vegetal::
Planta intreaga, fara radacina.
Se culege in lunile mai-august.
Infloreste din luna aprilie pana in septembrie.
Recoltare:
Se aduna in jurul infloririi (mai-august).
Plantele adunate din locurile insorite sunt de calitate mai buna decat plantele din locuri
umbroase.
Dupa recoltare, se indeparteaza partile mai groase ale tulpinii, iar uscarea se face la
umbra.
Drogul trebuie sa pastreze culoarea naturala a plantei.
Nu se admit parti lemnoase din tulpini sau parti subterane.
Principii active:
Alcaloizi (Chelidonina, sparteina, protopina, hemochelidonina), cheleritina, sanghinarina.
Actiune farmaceutica:
Antispastic de tip papaverinic, fiind mai putin toxic, antimitotic, analeptic respirator,
vasodilatator coronarian, sedativ.
Rostopasca mare este o planta otravitoare, de aceea trebuie intrebuintata numai dupa
prescriptiile medicului.
Indicii terapeutice:
Intern: Afectiuni hepatobiliare, colecistita,, insuficienta cardiaca, angina
pectorala, tahicardie, tumori, arterita, nevroze, tuse convulsiva. Impreuna cu urzica si
mugurii florilor de soc se intrebuinteaza in leucemie.
Extern: Sucul se intrebuinteaza in afectiuni maligne ale pielii (cancer), bataturi,
negi, herpes rebel la tratament.
Se badijoneaza portiunea afectata cu sucul galben-portocaliu de 5-6 ori pe zi.
Parul pe fata si crestrea exagerata a parului pe brate si picioare la femei constituie un
semn de afectiune a glandei suprarenale.
Se aplica suc de rostopasca (care se poate tine in frigider pana la luni), pe partile
afectate.
Se lasa sa patrunda timp de cateva ore, apoi se spala cu un sapun moale, iar pielea
aproape uscata se trateaza cu alifie de galbenele, ulei de musetel sau ulei de sunatoare.
Atentie!
Sucul se foloseste doar extern.
In plus se va face o cura de ceai de urzici, 3-4 cani pe zi si bai de sezut ci ceai de
coada-calului (vezi coada-calului).
Mod de utilizare:
Infuzie: 250 ml apa fiarta se toarna peste 1 lingurita rasa de planta.
Se lasa sa infuzezeze jumatate de minut si se strecoara.
Nume: Salcamul
Nume īn latina: Robina pseudacacia
Familie: Leguminoasae
Denumire populara: Acat, Bagrin
Descriere:
Arbore drept, inalt de 10-25m, cu ramurile spinoase.
Frunzele imparipenat-compuse, cu 9-27 foliole, scurt petiolate, oblong-ovale, intregi,
neparoase.
Florile albe placut mirositoare, dispuse in raceme lungi, lung-pedunculate, atarnate in
jos.
Fructele au numeroase seminte.
Produs vegetal:: Scoarta si florile.
Recoltare:
Scoarta se aduna numai de pe ramurile tinere, in martie si septembrie, se usuca la soare
sau la aer incalzit.
Florile se aduna complet formate, dar nevestejite, in mai-iunie, uscarea lor se face la
umbra.
Principii active:
Glucozide flavonice, robinina, acaciina, ulei volatil.
Indicii terapeutice:
Sub forma de ceai, combate durerile reumatice si de dinti, durerile de stomac
(antispastic), hiperaciditatea, migrenele. Este indicat in gastritele hiperacide, pirozis,
ulcer gastro-duodenal.
Mod de utilizare:
1 lingurita cu varf la 250ml apa clocotita.
Se infuzeaza 3 minute.
Se beau 2-3 cani pe zi.
Nume: Salcia alba
Nume īn latina: Salix alba
Familie: Salicaceae
Denumire populara: Rachita alba
Descriere:
Este un arbore cu inaltime pana la 20m, cu coroana bogata, formata din ramuri subtiri,
cand sunt tinere, flexibile, de culoare galben-verzui.
Fructele sunt linear-lanceolate, ascutite la varf, fin fintate pe margini, la inceput
acoperite cu peri pe ambele fete, dandu-le o culoare alb-argintie, iar mai tarziu cu peri
numai pe partea inferioara a limbului.
Florile sunt unisexuate, grupate in amenti, cei masculi galbeni, iar cei femeli, verzi.
Raspāndire: Zovoaie, prundisuri umede, pe marginea lacurilor, raurilor.
Produs vegetal:: Scoarta ramurilor.
Recoltare:
Se recolteaza in martie-aprilie, de pe ramuri tinere de 2-3 ani.
Produsul obtinut dupa uscare se prezinta sub forma de fasii sau jgheab, cu suprafata
externa neteda, verde-cenusie pana la verde-galbui, cu gust astringent amarui.
Scoarta se poate recolta in aceleasi conditii si de la alte specii ca: Salix fragilix
(rachita) si Salix purpurea (rachita rosie).
Acestea au aceleasi proprietati.
La rachita verde (Salix fragilis) ramurile se rup foarte usor, nu sunt elastice, ci
fragile, dupa care se recunoaste usor.
Recoltarea se face in lunile martie-mai.
Uscarea se face la umbra sau intr-o camera incalzita, sau pe un cuptor.
Principii active:
Salicozida, populozida, taninuri mixte si flavonozide.
Actiune farmaceutica:
Analgetic, antitermic, tonic, antireumatic, astringent, antiseptic, sedativ, usor
hemostatic.
Indicii terapeutice:
In reumatismul articular acut si guta, gripa, bronsita, hiperclorhidrie, dispepsie,
insomnie, anxietate.
Mod de utilizare:
1 lingurita cu varf de scoarta se pune in 250 ml apa rece, se fierbe 5 minute si se
infuzeaza 10 minute.
Se strecoara.
Se beau 2 cani pe zi, indulcite cu miere.
Se poate folosi sub forma de pulbere (pudra din scoarta): 2g luate in miere sau must,
inainte de masa de 3 ori pe zi.
Se pot pune 50g coaja pulbere la macerat cu 1 litru must la 250 ml apa clocotita infuzie 5
minute - se administreaza de 3 ori pe zi inainte de masa, in eretism genital, insomnie,
anxietate.
Nume: Socul
Nume īn latina: Sambucus nigra
Familie: Caprofoliaceae
Denumire populara:
Este un arbore inalt de 1-8m ramificat, cu maduva alba si scoarta cenusie.
Frunzele sunt glabre, penate, cu 3-7 foliole ovale sau laceolate, ascutie si serat
dintate.
Florile sunt mici, albe sau verzui-galbenii, cu 5 sepale, 5 petale, 5 stamine, dispuse in
corimbe ramificate, avand un miros puternic.
Fructul este o baca neagra, lucioasa, cu suc violet-purpuriu si 2-3 samburi.
Descriere: Creste prin paduri, pe langa garduri, maracinisuri etc.
Raspāndire: Florile, fructele si coaja.
Produs vegetal::
Florile se aduna in mai-iunie, atunci cand sunt complet formate.
Se taie inflorescenta intreaga, se usuca la umbra sau la soare, acoperite cu hartie, apoi
florile se scutura si se cern prin sita.
Se pastreaza in lazi captusite cu hartie si ferite de umezeala.
Fructele se aduna coapte in septembrie-octombrie si se usuca in incaperi incalzite.
Se pot usca foarte bine in cuptoare.
Scoarta se recolteaza in septembrie-octombrie.
Recoltare:
In fructe: un glucozid, sambunigrosida, nitrat de potasiu in cantitate mare, caroten, acid
malic, citric, acid tanic, un pigment - sambucosida. In frunze: ulei esential, terpena,
mucilagii, tanin, nitrat de potasiu, colina, glucozid. In scoarta: tanin, rezina, acid
valerianic.
Principii active:
Diuretic, sudorific, antireumatismal, laxativ, emolient, antiinflamator, galactogen,
behic.
Actiune farmaceutica:
Edeme, ascita, nefrita cronica, litiaza urinara, cistita, guta, reumatism, constipatie,
conjunctivita, blesfarita, orgelet, eczema, urticarie, furuncul, bronsita, astm, rujeola,
scarlatina, gripa.
Indicii terapeutice:
Infuzie: 1 lingura flori la 250ml apa clocotita, se infuzeaza 3 minute.
Se beau 3 cani pe zi, indulcit cu miere, dupa mese, in bronsita, rujeola, scarlatina,
reumatism, guta.
Pentru uz extern, se utilizeaza sub forma de bai de ochi, inhalatii, in caz de
gripa, rinita. 50g flori se fierb 3 minute intr-un litru de apa.
Se infuzeaza 10 minute.
Se strecoara.
Sucul obtinut din 20 g de fructe, indulcit cu o lingura miere, se administreaza caldut
dimineata ca laxativ.
rin continutul sau, scoarta are proprietati diuretice si laxative.
Se prepara sub forma de decoct.
Se fierb 2 pumni de scoarta in 1l apa, pana scade la jumatate.
Se bea cantitatea ramasa de 3 ori pe zi, dimineata, la pranz si seara.
Dimineata se bea pe stomacul gol.
Este eficient in hipdropizie, retentia de urina, nefrita cu edeme, colica renala,
reumatism, guta.
Nume:Stanjenelul
Nume īn latina: Iris germanica
Familie: Iridaceae
Denumire populara: Crin-vanat, Floare-vanata, Lilie, Lilie-vanata, Stanjenel,
Stanjenita
Descriere:
Este o planta erbacee, perena, cu un rizom gros si carnos, cu miros de iarba, din care
primeste o tulpina cilindrica, terminata cu multe flori.
Frunzele sunt lunguiete, putin ascutite, in forma de sabie dispuse cate 4-6 in buchete.
Florile sunt mari, de culoare violet inchis, slab mirositoare.
Floarea este formata din 3 petale externe indoite in jos, acoperite pe partea superioara
cu o periuta de peri galbeni.
Celelalte trei petale sunt indreptate in sus.
Are 3 stamine si un ovar asezat sub petale.
Fructul este o capsula.
Infloreste in lunile mai-iunie.
Raspāndire:
Se cultiva mult prin gradini, ca o planta decorativa.
Alaturi de el se mai intalneste si stanjenelul cu flori albe , brazdate cu vinisoare
albastrui (Iris florentina), si cu flori violet-deschis (Iris pallida).
Produs vegetal::
Rizomii cu o lungime de 5-10cm.
Sunt turtiti, de culoare brun-deschis la exterior si albiciosi la interior.
Pe partea inferioara se observa cicatrice rotunde, de culoare inchisa ramase de la
radacinile taiate.
Pe partea superioara se afla ingrosari neregulate, insotite de siruri de puncte
transversale care sunt urmele frunzelor.
Mirosul este aromat, gustul dulce-mucilaginos.
Recoltare:
Rizomii se recolteaza de la cele trei specii in anul 2-3 de vegetatie, incepand din luna
iulie pana toamna tarziu (octombrie).
Se scot rizomii, se scutura, se spala de pamant, dupa care se curata de radacini.
Rizomii mici si varful vegetativ se ingroapa, in vederea asigurarii inmultirii plantei.
Rizomii prea grosi (5-10 cm) se despica.
Uneori este necesar ca rizomii sa fie cojiti.
Curatarea de coaja se face inainte de uscare.
Pe masura ce se curata, se pun intr-un vas cu apa, pentru a evita brunificarea lor in
contact cu aerul.
Apoi se scot din apa si se pun la uscat.
Rizomii decorticati trebuie sa aiba culoarea alb-galbuie.
Este bine ca uscarea sa se faca la soare.
Aceasta face ca in rizom sa se petreaca anumite transformari chimice.
Mirosul neplacut al rizomilor proaspeti dispare, fiind inlocuit cu un parfum placut de
micsunele.
Acest miros se concentreaza daca produsul este pastrat cel putin 2 ani, dupa uscare.
Uscarea se face si pe cale artificiala (30-40 grade C).
O temperatura mai ridicata face sa dispara mirosul placut de micsunele.
Mod de utilizare:
Se utilizeaza sub forma de decoct, ca expectorant si diuretic.
Nume: Stejarul
Nume īn latina: Quercus robur
Familie: Fogaceae
Descriere:
Copac inalt, puternic ramificat.
Frunzele sunt scurt petiolate, cu marginea lobata cu sinusuri largi.
Florile mascule se prezinta sub forma de amenti lungi, iar cele femele sunt grupate cate
3-5.
Fructul - ghinda - este o nuca, invelita la baza intr-o mica cupola cu solzi mici.
Raspāndire: Formeaza paduri intinse in regiunea de ses si dealuri.
Produs vegetal:: Scoarta de pe ramuri tinere de 2-4 ani. Cortex Querci si
fructul - ghinda - care, prajita si macinata, faciliteaza reglarea tranzitului intestinal
in diaree.
Recoltare:
Scoarta se recolteaza in martie-aprilie, mai rar toamna, in octombrie-noiembrie, si se
usuca la soare sau in cuptor.
Principii active: Tanin, acid cvercitanic, acid elagic si galic, principii
amare - cvercina - floroglucina, substante pectice, rezine, oxalat de calciu.
Actiune farmaceutica: Antidiareic, hemostatic, antisudorific, tonic,
astringent, antiinflamator.
Indicii terapeutice: Diaree cronica, metroragii, hemoptizie, hematurie (ca
tratament simptomatic), enterita, hemoroizi, fistule anale, gingivite, faringite, arsuri,
leucoree, impetigo, intertrigo.
Mod de utilizare:
Intern:
Decoct: 1 lingurita scoarta pulbere se fierbe 5 minute in 250 ml apa clocotita.
Apoi se infuzeaza 10 minute.
Se strecoara, se beau 2 cani pe zi, caldut, indulcit cu miere.
Pentru uz extern, se prepara un decoct mai concentrat, din 50g frunze si scoarta la
1 l apa.
Se administreaza sub forma de bai de gura, spalaturi vaginale, bai de picioare.
Sub forma de compresa, se aplica pe hemoroizi.
Sub forma de pulbere, opreste hemoragiile nazale.
De asemenea, scoarta facuta pulbere si aplicata pe escare, ajuta la cicatrizare.
Nume: Strugurii ursului
Nume īn latina: Arctostaphylos uva ursi
Familie: Ericaceae
Descriere:
Arbust mic, cu tulpina taratoare si agatatoare, lunga de 30-100cm.
Frunzele sunt mici, pieloase, oblong-ovate.
Florile sunt rosietice.
Fructul este o boaba rosie stralucitoare.
Raspāndire: Creste spontan in zona montana.
Produs vegetal:: Frunzele
Recoltare: Arbutina si metilarbutina, flavone.
Principii active:
Frunzele se recolteaza in mai-iunie, impreuna cu ramurile si se usuca la umbra sau la aer
cald.
Actiune farmaceutica: Diuretic, antiseptic urinar, astringent.
Indicii terapeutice: Pielonefrita, colibaciloza renala, cistita, uretrita,
incontinenta urinara, hipertrofie de prostata, diaree, hemoragii uterine.
Mod de utilizare:
Infuzie: 1 lingurita cu varf la 250ml apa clocotita.
Se infuzeaza 3 minute.
Se strecoara.
Se beau 3 cani pe zi, indulcit cu miere.
Ceaiul se prepara in vase de sticla sau smaltuite.
Tinctura preparata din planta (20g la 100ml alcool 70 grade, macerata 10-14 zile)
este foarte eficienta in infectii ale tractului urinar.
Se administreaza 20-25 picaturi de 3 ori pe zi.
Nume: Talpa-gastei
Nume īn latina: Leonurus cardiaca
Familie: Labiatae
Denumire populara: Coada-leului, Creasta cocosului, Iarba flocoasa, Somnisor
Descriere:
Este o planta erbacee, perena, inalta de 50-150 cm, ramificata, de obicei paroasa.
Frunzele sunt opuse.
Cele superioare sunt trilobate, iar cele bazale si inferioare sunt palmate.
Florile sunt mici, rozacee, dispuse in verticile multiflore, axilare.
Infloreste in iunie-septembrie.
Fructul este o nucula, asezat la baza caliciului, prevazut cu 5 dinti spinosi, rigizi.
Raspāndire:
Creste pe marginea drumurilor, pe langa garduri, in locuri necultivate.
Produs vegetal::
Varfurile florale si frunzele.
Principii active:
Alcaloizi, ulei volatil, saponine, tanin, sterolica, principiu amar glucozidic, leonurina,
heterozide, vitaminele A, C, E.
Actiune farmaceutica:
Neurastenii depresive, distonii neurovegetative, hipertensiune arteriala, tulburari de
climax, plagi.
Indicii terapeutice:
Intern: sub forma de infuzie, 1 lingurita la 250ml apa clocotita. Infuzie 2 minute.
Se beau 2-3 cani pe zi.
Ca tinctura, 20% in alcool de 70 grade, se macereaza 10-14 zile.
Se iau 15-20 de picaturi de 2 ori pe zi.
Extern: decoctul se aplica sub forma de cataplasme pe umflaturi si plagi.
Nume: Turta
Nume īn latina: Carlina acaulis
Familie: Asteraceae
Denumire populara:
Scaiete, Ceapa-ciorasca, Cioropar, Ciurul-zanelor, Punga babei, Sita zanelor, Tataise
Descriere:
Mica planta erbacee, spinoasa, fara tulpina (sau aceasta este foarte scurta).
Frunzele glabre adanc-penatifide, cu segmente angulos-lobate si spinoase.
Florile alburii formeaza un capitul mare, inconjurat de un involucru, compus din mai multe
randuri de foliole (bractee), late de 2-4 mm, lineare pana la mijloc, lanceolate la varf,
cele externe tepos dintate, cele interioare alungite, uscat membranoase, de culoare alba
stralucitoare.
Capitulul deschis are aspectul unei stele argintii.
Raspāndire:
Creste pe coastele uscate si pasunile pietroase din munti.
Produs vegetal::
Radacinile
Recoltare:
Se aduna in martie-aprilie sau in septembrie-octombrie.
Radacinile spalate si curatate de impuritati se usuca la umbra, in incaperi incalzite sau
la soare.
Principii active:
Ulei esential (carlina), tanin, inulina.
Actiune farmaceutica:
Colagog, diuretic, depurativ, sudorific, aperitiv, digestiv, tonic, vulnerar si febrifug.
Indicii terapeutice:
Afectiuni hepatice, dischinezie biliara, afectiuni renale, hidropizie, eczema, dispepsii,
plagi, cancer al limbii.
Mod de utilizare:
Decoct: 10-20 g radacini se fierb 5 minute in 1 l apa.
Apoi se infuzeaza.
Se strecoara.
Se beau 2 cani pe zi, intre mese.
